Era in pragul amurgului si mergeam acasa cu cutia de culori, dupa ce facusem un studiu, cazut inca pe ganduri si prins de amintirea muncii implinite, cand am vazut deodata pe perete un tablou de o extraordinara frumusete, stralucind de o lumina launtrica. Am stat fara suflare, apoi m-am apropiat de tabloul-rebus, in care nu vedeam decat forme si culori si al carui continut imi era neinteles. Am gasit repede cheia rebusului: era un tablou al meu agatat pe dos. Doua zi de dimineata am incercat sa regasesc la lumina zilei impresia din ajun, dar n-am reusit decat pe jumatate. Chiar si pe dos puteam regasi obiectul, si pe deasupra imi lipsea lumina crepuscul ara. Acesta nu e un apolog ilustrand trecerea de la figurativ la nonfigurativ, ci o experienta reala traita de wassili kandinsky aproape in aceeasi epoca cand constata ca obiectele dauneaza picturii. Pentru a suprima reprezentarea obiectului nu putea fi vorba de metoda cubista nici de stilizarea decorativa la care tinea jugendstilul.

Inexpresiva aparenta a realitatii formelor stilizate nu putea decat sa ma sperie. Trebuia deci eliminat obiectul care era un obstacol, dar cu ce trebuia sa fie inlocuit? Raspunsul la aceasta intrebare ne este dat de prima acuarela cu totul abstracta a lui kandinsky, ce dateaza din 1900: e vorba de crearea unei forme spirituale non-figurative, in stare sa inlocuiasca chipul obiectului si sa aiba aceeasi eficacitate cu el: chiar o eficacitate sporita de vreme ce ea nu e paralizata sau stanjenita de asemanarea cu obiectele reale. Catre o solutie asemanatoare tindeau, dar mcrgand in directii deosebite alese de ei, si alti pictori non-figurativi ca frank kupkav atunci cand picta in primavara cosmica. Acest ceh de o formatie academica, dupa o perioada fov s-a decis si el pentru o pictura fara obiect opera de arta, scria el, fiind in sine o realitate abstracta, cerc sa fie construita din elemente nascocite. Semnificatia sa concreta decurge din chiar combinatia tipurilor morfologice si a situatiilor arhitecturale particulare propriului ei organism. Malevici, aspirand la reprezentarea unei lumi fara obiecte, orfismul lui delaunay, neoplasticismul lui mondrian, consultarea vizionara a vizibilului si invizibilului de catre paul klee.

Jungeau de asemenea inevitabil la abstractionism, la fel ca futurismul italienilor, la fel ca blaue reiter si ca picturile lui franz marc din jurul anilor 1913—1914 — el va cadea pe front putin dupa aceea — si deasemeni dada. Insusi cubismul impins la solutii extreme ar fi putut fi abstract si implicit era. Sa mai adaugam la picturile acestor primi maestri operete lor doctrinare: lumea fara obiect de malevici, despre spiritual in arta de kandinsky, conferinta de la lena si carnetele lui klee, corespondenta lui franz marc, elementele fundamentale ale noii arte formale de theo van doesburg, principiul general al echilibrului formal de mondrian. Totusi tabloul abstract nu e facut pe baza de retete, de teorii, de precepte si doctrine. El e rezultatul direct al sensibilitatii si inventiei crealore, imaginatia si sentimentul contribuind la el in egala masura. El e reflexul unei stari despre care artistul insusi e mai mult sau mai putin constient si in care inconstientul este chiar mai activ. Dar putea aplica tabloului abstract celebra fraza a lui novalis cu privire la poezia care trebuie sa fie conceputa cu o inconstienta perfecta si executata cu o constiinta perfecta.

Asta in ceea ce priveste abstractionismul formal cel putin, deoarece in informai automatismul apare atotputernic. Meritul pe care il are tabloul de a fi revarsare directa — si fara vreo utilizare a formelor preexistente (forme existente deja in natura) — a unui moment al vietii interioare a artistului. Ii confera o valoare de mesaj si de marturie considerabil mai importanta decat cea pe care o are pictura figurativa despre care stim imediat ce vrea sa spuna. Astfel, in arta abstracta, continutul si mijloacele de expresie, daca ele pot fi disociate in alte cazuri, sunt strans legate si amestecate pana la o perfecta omogenitate. Renunta la formele naturii pentru a-i intelege mai bine sufletul este, estetic vorbind, echivalentul operatiunii filosofice ce indeparteaza ideea pentru a o contempla in absolut. Pana la intrarea in scena a artei abstracte, pictura a trebuit sa lupte impotriva opacitatii si greutatii fenomenelor ce nu lasau sa se vada decat aspectele de suprafata si sa se multumeasca cu transpunerea a ceea ce a putut sesiza si retine din vibratiile interioare ale naturii in peisajele sale, in naturile ei moarte, obiectc-fenomene de unde lumina strabatea adesea prin carapacea materiei. Eliberat de figura, contactul cu natura e mai intens, dar si mai subiectiv si mai degajat de pitorescul aparentelor, el interpreteaza acum pulsatiile organice, gestatiile vegetale, viata invizibila a mineralelor in contextul unei experiente launtrice, a unei alchimii a emotiei si a pasiunii pe care pictura figurativa traditionala n-o realiza decat arareori, atentia artistului fiind atrasa si retinuta de accidental.