dorinta iluzionista ce inspira cel de al doilea si cel de al treilea stil lipseste in aceasta a patra perioada, cea mai variata, mai bogata ca mijloace de expresie, numeroase si diverse. Lecturile infatisate nu vor mai fi luate de nimeni drept cladiri adevarate, ca in capodoperete in trompe l'oeil: deliberat ireale. Imposibile, ele sunt acolo doar ca sa deschida drumul fanteziei mintii. Vorba de o lume pur himerica, de vis. Ca si cea a feeriei in teatru. Aici, totul aminteste teatrul, intr-adevar, marile cortine in falduri, ghirlandele, elementele arhitecturale incarcate peste masura cu aur si ornamente, ca in barocul imperial roman, unde somptuozitatea striveste eleganta. Unde bogatia luxurianta a ornamentelor face sa dispara structurile, atat de imponderabile incit nimeni nu le poate crede in stare sa poarte aceste mase enorme.

In fata acestor ingramadiri de necrezut de arcade si frontoane care se inalta pana undeva sus. Spre tavane inexistente, sau se pierd in golul cerului, gandul ne duce la pannini sau la pirariesi. Si coloritul e somptuos, pana la ostentatie. Cu cosurile sale dense, cu verdele sau masiv, cu ornamentele daurile stralucitoare si, pe iei, pe colo, parand cuprinse in zid. Niste miei tablouri grecesti, pictate pe marmura, care erau asezate intr-o rama de lemn inchisa cu obloane, ceea cc ingaduia sa fie pastrate mai bine, si in acelasi timp, admirarea lor sa fie rezervata doar pentru cativa alesi, carora li se acorda acest privilegiu. Aceste placi de marmura, numite pinakes, fie ca erau importate din grecia sau de fabricatie locala, erau reproduceri ale unor originale celebre. Le opuneau decoratiilor pictate, adesea de un lux greoi si tipator, grafismul lor elegant si delicat, discreta lor monocromie (unele din ele ne fac sa ne gandim la sanguinele11 lui boucher, watteau sau eragonard), gratia lor usoara si parca dantuitoare.

Aceste pinakes, agatate intr-adevar pe perete, ca si jucatoarele de arsice descoperite la icrculanum erau uneori imitate in trompe l'oeil, de parca ar fi fost intr-adevar cuprinse in zid: frapeaza, in acest caz, contrastul izbitor intre aceste opere, atat de grecesti ea spirit, prin masura, sobrietatea, 121 aristocratica lor simplitate si opulenta cu un oarecare aer de parvenitism a celor се-si faceau vilegiatura in campania. Dar acesti romani isi pastrau gustul pentru real chiar si in decorurile de feerie; ei trageau in piept mireasma unor flori adevarate si prospetimea unor copaci adevarati in compozitiile cu gradini ale lui studios, comparabile cu tapiseriile flamande din evul mediu numite ver-dures, si care ajungeau — ca si acestea — sa sugereze un fel de mister fantastic cu toate ca infatiseaza cu exactitate speciile vegetale (fapt care i-a ajutat pe arheologi sa reconstituie varietatile de plante ce cresteau in gradinile romane). Pictorii din campania sunt calauziti in executarea peisajelor lor. Inventate sau copiate dupa motiv, de un sentiment al naturii foarte autentic si spontan. Intalnim aci scene din viata oraseneasca, cu vanzalorii ei ambulanti, cinlaretii de pe strazi, scriitorii publici, ghicitori. In vecinatatea marilor compozitii mitologice, consacrate de obicei amorurilor si metamorfozelor zeilor, asa cum le povestea ovidiu. Aceste personaje, comice sau solemne, se comporta ca si actorii intr-un decor de teatru; realismul insusi, in inimica si gesticulare, este, ca foarte adesea in italia, un adevar de teatru, exagerat, bufon, cu linii ingrosate atat in drama cat si in genul burlesc.

In sfarsit, in decoruri vedem aparand uneori un element nou. Cu adevarat modern, cu totul surprinzator si neasteptat in pictura: reprezentarea luminii, uneori impresionista, uneori expresionista, conferind unor picturi un caracter de avangarda destul de pasionant. In vreme ce scenele din arta campaniei se desfasurau intr-un fel de lumina abstracta, nedefinita, atemporala, unor pictori necunoscuti le-a venit ideea sa situeze intr-un mod uimitor locul si ora. Vasele la ora prinsului, provenind de la pompei, si vederea unui port, gasita la slabia, amandoua aflate la muzeul din neapole, nu-si gasesc decat foarte rareori un echivalent in operete de arta scoase dintre ruine sau ramase la locul lor. Imaginatia si spiritul de observatie sunt la fel de active in aceste reprezentari indraznete, atat de inaintate fata de ansamblul esteticii timpului lor.