Indatorirea de a acoperi cu picturi suprafețe mari cu peneluri atat de fragile l-a facut pe homo pictor sa proiecteze pe aceasta suprafața, dupa cate se parc acoperita deja mai inainte cu un grund de grasime, prafurile marunt macinate. In acest caz ele erau suflate, dupa procedeul de curand inventat de aerografie, printr-un tub scobit la mijloc, ca la lascaux. Sau mai simplu, dintr-o cantitate de praf pusa direct in gura. Vaporizarea foarte abila a acestor culori ingaduie efecte extraordinare de relief iluzionist in modelele de crupe de cai și de coame pe care ic admiram la lascaux. Suflarea era deosebit de utila de fiecare dala cand artistul preistoric lasa pe peretele peșterii amprenta propriei sale maini. Aceste amprente erau realizate desenand cu carbune sau ocru conturul palmei și al degetelor: interiorul era apoi acoperit cu culoare sau. Dimpotriva, lasat gol.

Rezervat, in mijlocul unui camp colorai. Specialiștii in preistoric nu au cazut inca de acord in privința influenței și semnificației acestor maini intalnite și la unii paleolitici de azi, australieni de pilda, și la compatrioții noștri, aurignacienii: cu atat mai mult eu cat. Foarte adesea, aceste maini prezinta amputari ale degetelor sau falangelor, a caror interpretare ramane foarte ipotetica. Mult timp a fost o enigma pentru specialiști sau pentru simplii amatori de arta preistorica felul cum primea lumina homo pictor in timp ce executa, in coridoare inguste sau in peșteri foarte indepartate de intrarea cavernei, aceste picturi atat de complexe și frumoase. S-a crezut uneori ca individul apartinand castei artiștilor era inzestrat cu o nictalopie ingaduindu-i sa lucreze pe intuneric, ca la lumina zilei. 0 alta ipoteza iși ia argumentele din extraordinara memorie vizuala a acestor oameni din epoca pietrei cioplite, pretinzand ca erau in stare, cu ochii inchiși, sa infațișeze pe nu perete un animal miraculos de real. Intr-adevar, aceasta memorie e atat de deosebita incit, fara studii, fara schițe — caci ii era cu neputința sa picteze dupa model, sa faca macar crochiuri dupa bizoni, mamuți sau rinoceri — artistul obținea imediat o asemanare fotografica comparabila cu cea a instantaneului celui mai rapid.

In realitate, pictorul peșterilor avea mijloace de luminație: s-au gasit urme de carbune ramase nu de la un foc, caci peșterile sacre nu erau locuite, ci de la torțe: se poate observa insa ca o intrebuințare frecventa a torțelor ar fi afumat tavanul și pereții laterali ai sanctuarului, fapt ce nu se intalnește insa niciodata. In schimb, s-au descoperit lampi facute dintr-o bucala de șist sau gresie, scobita anume in forma de cupa mica sau pahar: aici se punea puțina grasime unde era inmuiat un fitil. Aceste mijloace primitive le erau de ajuns a-cestor artiști extraordinar de inzestrați spre a-și lumina partea de peștera unde pictau. Trebuie sa fi fost lampi portative, caci anumite picturi erau executate cu ajutorul scarilor sau chiar al schelelor, și erau ținute intr-o mina, in timp ce cealalta se indeletnicea cu ppictatul. Fie ca erau lampi, torțe sau candele, ele presupuneau ca homo pictor e in stare sa aprinda din nou, la nevoie, flacara stinsa de un curent de aer sau de umezeala prelinsa din tavan, deci el avea o „stapanire a luminii" foarte inaintata, și ca intrebuința — cine știe? — și aprinzatoare portative destul de perfecționate. Daca nu cumva umbla intotdeauna insoțit de un recipient cu jar, ceea ce e puțin probabil.

Cercetarea mijloacelor tehnice utilizate nu raspunde decat in parte la intrebarea pusa la inceput: cum se picta? Altfel spus: cum trebuie vizitatorul de azi de la lascaux, rouffignac, allamira — ca sa nu vorbim decat despre grotele europene — sa urmareasca. In imaginile pe care le privește, stilul ce a prezidat crearea lor? Cele expuse pana acum in privința țelurilor și finalitaților picturii lasa sa se intrevada ca aceasta pictura preistorica utilitara trebuie sa raspunda, și sub aspect stilistic, scopurilor sale. Ea va fi deci, in primul nud. O arta animaliera, caci ea trebuie sa acționeze asupra lumii animalelor, și apoi va fi o arta realista, caci animalul real. Viu.

Așa cum e el, trebuie sa fie exact infațișat spre a fi lovit de arma magica a picturii.