o sinceritate robusta, o acceptare curajoasa a severitatilor si chiar a neinduratoarei vieti cotidiene ii impinge pe artisti ca charles sheeler sau george bellow la descrierea minutioasa a puntii unui transatlantic sau a unui meci de box. Efuzul de a interveni in reprezentare e evident si evidenta e si vointa de a nu interveni decat ca traducator al realului. Nu e lipsit de interes sa amintim ca aceasta tendinta naturalista si de obiectivitate coincide cu o perioada cand fotografia tinde sa devina irealista. Acesti pictori sunt contemporanii celebrului fotograf sticglilz ale carui imagini sini, fiecare in parte, un reflex al vietii interioare a operatorului, simple echivalente ale realitatii, deliberai transformate in simboluri subiective in cel mai inalt grad. Pasiunea pentru spectacolul existentei de toate zilele, chiar si in evidentele lui tristeti si in melancoliile ascunse, dorinta de a ajunge la inima lucrurilor fara a modifica intru nimic aparenta lor ii indruma pe ben shahn si pe edward hopper catre un intimism discret si induiosat, avand si el propria sa poezie. Poezie a maidanelor de la marginea marelui oras, penumbra cinematografelor unde vibreaza mirajele, lirismul trudei fara glorie, carora le poate da stralucire daruirea de sine. Aceasta forma de expresie difera destul de mult de cea a naivilor si de realistii europeni si e patrunsa de o puternica lealitate.

Unii istorici ai artei au numit realism magic miscarea conturata in germania in 1918 ca reactie impotriva expresionismului si in favoarea unei noi obiectivitati: nene sachlichkeil. A drept vorbind, ramanea tot atata expresionism la pictorii reprezentand aceasta tendinta cat romantism ramasese la realistii postcourbelieni, lcibl, triibner. Aceasta perioada de dupa razboi, cand germania cunoaste mizeria, foamea si umilinta infrangerii, nu mai era favorabila unei conceptii optimiste a realului neoobieclivii germani, dimpotriva, traiesc exact in aceleasi conditii dramatice ca si expresionistii si e firesc ca arta lor sa aiba ceva sfi. Sfasiat, spintecat, instabil, anxios, ce nu se prea impaca de obicei cu ceea ce numim realism. Si se disting net de expresionisti prin respingerea evidentei dramatice si a expresiei sale paroxistice — drama lor e cu totul launtrica si se reveleaza exclusiv prin transparenta — si in tendinta de a surprinde adevarul, realul, dincolo de orice sentimentalitate, de orice pasiune pentru sau impotriva. Influenta mediului in care traiesc este manifestata totusi intr-o opera alal de reprezentativa pentru noua obiectivitate ca portretul parintilor sai pictai de otto dix (1924): intinde noduroase, diforme ale acestei perechi de tarani, sau muncitori, vorbesc mai elocvent despre conditia lor umana mizerabila decat exagerarile si libertatile extreme ale expresionistilor, dar in acelasi an dix picteaza un camp de lupta tot atat de fantastic si de transpus ea guernica lui picasso sau un infern al lui hieronymus bosch. Aceeasi coexistenta, in proportii egale, a ceea ce e pur imaginar si a dorintei de redare realista se intalneste in doua tablouri de georg grosz, portretul scriitorului ilermahn neisse si descrierea suprarealista mai mult decat expresionista apropiata de futuristi prin incorporarea miscarii in forma.

Funeraliile poetului panizza (1917—1918). Rosz s-a relevat mai ales ca pictor satiric necrutator al germaniei de dupa razboi, dar spre deosebire de daumier care, chiar si in cele mai violent atacuri, nu deformeaza realitatea, el metamorfozeaza in creaturi de cosmar personajele intalnite in fiecare clipa pe strazile berlinului. Georg schrimpf a ramas insa fidel obiectivii atii: ca si alatia alti pictori naivi francezi el e muncitor si picteaza ca un mestesugar, umil, avand grija sa nu se indeparteze de model. In el exista simpatia care lipseste iui georg grosz si chiar lui otto dix. Si xaver fuhr, indragind peisajele urbane si melancolia naiva a mahalalelor, fiind si el un autodidact, schrimpf se multumeste cu ceea ce vede, dar sensibilitatea lui poetica confera chiar banalitatii o maretie timida, o noblete emotionanta. Printre aparatorii noii obiectivitati poate l i socotii si un artist caro prin natura sa profunda e mai degraba un eclectic si se lasa cu greu inregimentat intr-o scoala: cari hofer. Intr-adevar, hoffer pare sa fi ajuns la realism prin dragostea sa pentru clasicism, ceea ce nu e un paradox.

Ramane aproape de real, inseamna a reduce rolul imaginatiei: in acest sens un romantic ca delacroix e mult mai departe de perceptia pura a realitatii decat rafaelizantul ingres. Hofer, in schimb, si-a cucerit obiectivitatea printr-o lupta acerba impotriva tendintelor sale expresioniste si a veleitatilor sale de abstractizare. Monumentalele baigneuses ale lui cezanne erau mai reale decat figurile mitologice populand padurile de legenda ale iui hans von marees care a avut, inaintea maestrului de la aix, cea mai mare influenta asupra dezvoltarii esteticii si tehnicii sale.