Să trecem acum la ultima întrebare mai importantă: care este calea de explorare, și revelare a lucrurilor in adancul lor, in ordinea lor ascunsă. Cum obține pictorul invizibilul? Nu putem dezvolta in acest cadru chestiunea relativă la măsura și modul in care marcel brion adancește principiul romantic care postulează primatul imaginației asupra intelectului (expresie a reacției față de raționalizarea speculativă, fadă și pasivă a realului). Este insă clar faptul că marcel brion subordonează întreaga problematică a raportului invizibil-invizibil acestui principiu, și anume sub termenul de imaginație vizionară. O definiție in sensul logic consacrat al cuvantului nu vom găsi. Si se fixează insă, dintru început și in mod predilect, funcția și campul de exercițiu: depășirea conformismului viziunii naturaliste și plasarea creației dincolo de vizibil, adică in sfera „unui univers real, și totodată imaginar". Și pentru că e vorba de a crea și dezvălui „existența ascunsă" a lucrurilor.

Marcel brion cere pictorului implicarea in procesul de creație a unor aptitudini speciale: stare vizionară, inspirație vizionară și invenție vizionară. Pentru a smulge percepția din sfera conexiunii obiective a lucrurilor și pentru a face transparent secretul și misterul lor, pictorul trebuie să intre in starea vizionară, stare ce se naște — precizează brion — din „surescitarea percepției sensibile" — singura modalitate prin care obiectul („văzutul") e adus la viziune, („vizionatul"), adică la ipostaza sa de obiect „așa cum il vede imaginația". Starea vizionară desemnează un act prin care realitatea percepută face loc unei realități modificate. „formele contemplate in stare vizionară — consemnează brion — sunt in genere total deosebite de formele lumii vizibile" intervine, in acest proces, „ochiul interior" — un adevărat „instrument vizionar" — cum spune brion — in raza căruia pictorul tălmăcește, trăind lăuntric, apelul misterios al lucrurilor. Raluand apoi teza in virtutea căreia pictura trebuie eliberată de obligația tradițională de a interpreta vizibilul, ca și de obligația de a nu interpreta vizibilul decit prin mijloacele realității obiective, marcel brion se referă pe larg la ceea ce el numește „inspirație" și „invenție vizionară". Suit. În esență, căile prin mijlocirea cărora „conștiința pictorului in fața lumii" va fi proiectată în două direcții: „contopirea experienței sensibile cu viziunea" și „supraimpresiunea visului pe realitate".

După cum se poale observa, țelul suprem al analizelor lui marcel brion constă in implantarea creației picturale in „imperiul imaginarului". Dar lumea formelor create prin nestăvilită putere imaginativă trebuie să releve „elanul meditativ", adică o proiecție simbolică filosofic esențializală. Ghicim aici intenția de a funda. Imperiul imaginarului" pe o sensibilitate eu sens metafizic, indiferent dacă forma mai păstrează sau nu ceva din elementele lumii obiective. Analizele din arta abstractă. Aria fantastică și pictura romantică — reluate, in esență, in paginile lucrării pe care o prefațăm, atestă cu prisosință o atare tentativă. Denaturalizarea, suprarealizarea sau supranaturalizarea este procedeul prin mijlocirea căruia piciorul obține invizibilul.

Acești termeni apar în mod mai sistematic în lucrările lui marcel brion începand cu arta abstractă, pentru a fi reluați apoi cu i asistență ui toate lucrările următoare. Era supramit "inraliza" (e unul și același lucru cu a denaturaliza sau a suprarealiza) înseamnă „a metamorfoza o formă umană sau animală in așa măsură, incit, contempland-o, să te gandesti mai puțin la prototipul uman sau animal care a inspirat-o, decat la figura supranaturală a cărei reprezentare imaginară este" '. „borta picturii neoplastice — observă .marcel brion referindu-se la opera lui piei momiri an — constă in aceea ca a demonstrat din punct de vedere plastic necesitatea denaturalizării. . a de-naturaliza înseamnă a abstractiza. Prin abstractizare se ajunge la expresia pur abslractă. A denaturaliza înseamnă a aprofunda. In alte contexte, termenii in discuție circulă cu alte înțelesuri: „transmutare lirică” (pictorul calvert, de pildă, „ajunge la supranaturalizarea naturii sensibile prin-tr-o puternică transmutare lirică ce aduce tabloul intr-o stare de incandescență, ca printr-o operație alchimică" — sau „conciliere a pasiunii pentru poezie cu devoțiunea absolută în fața elementelor naturii". Denaturalizarea sau supranaturalizarea — mai notează brion — desemnează procedeul „expresivității spirituale a materiei, actul de spiritualizare a aparentei” înseamnă „descoperire și deschidere spre altceva”.

Suprarealul și suprarealita-lea, irealul și irealitatea indică, în consecință, rezultatul actului de creație „care suprasaturează spiritual realul” prin procedeul amintit, o resfrangere imaginativă prin care se manifestă dimensiunea prospectiv-poetică și filosofică a imaginației, o lume, deci, care, se dezinteresează de realitatea sa (întrucît e o lume imaginară), dar care include in sine o semnificație și un ideal uman. Nu e nevoie să mai insistăm in mod deosebit asupra faptului că, întrucît se asociază sirius raportului vizibil-invizibil, acest procedeu traversează .— potrivit ipotezei lui marcel brion — întreaga istoric a lui homo pictor.