aceasta e ora recomandata de leonardo da vinei si pentru pictarea portretelor de femei, pentru ca intregul mister al crepusculului sa se adauge farmecului si puterii lor de seductie, invaluindu-le frumusetea intr-o aura de taina: daca ai o curte mica pe care s-o poti acoperi cu o prelata, lumina aceasta va fi buna: sau daca vrei sa pictezi pe cineva, picteaza-l cand se insereaza, punand modelul cu spatele la unul din zidurile curtii. Ia aminte cata gratie si cata dulceata capata chipurile oamenilor si ale femeilor pe strada, seara sau catre amurg, sau cand e vreme urata. Iti vei pregati deci, pictore, o curte inconjurata de ziduri zugravite in negru, cu o streasina destul de mare, care sa fie larga do zece brate si lunga de douazeci si inalta de zece; cand nu o acoperi cu o prelata, sa pictezi in faptul serii; ori atunci cand sunt nori si ceata: e vremea cea mai potrivita. Tratat despre pictura, traducere de v. paleolog, pagina 60). Acest amurg artificial, recomandat de leonardo pictorului, cu ziduri negre, perdele si ecrane, e si cel ce scalda peisajele sale, care nu seamana deloc cu cele ale contemporanilor, in asa masura artistul reuneste in ele toate experientele sale de om de stiinta si face din ele un fel de ,,siima a conceptiei sale organice asupra lumii. Cand studiem fundalul sfintei ana sau al giocondei, parasim spatiu] si timpul localizate pe care le-a elaborat renasterea de-a lungul a doua secole — al xv-lea si al xvt-lea — in evolutia sa; revenim la o indeterminare care nu mai e cea a pictorilor romanici, bineinteles, caci la ei era vorba de o lume de dincolo, spirituala, teologica, dupa dogma crestina. Adorand cu devotiune elementele, mai degraba pagan decat crestin in cultul sau pentru natura-mama, leonardo da vinci nu defineste si nu limiteaza peisajul la un loc si la un moment dat; el imbina timpul si spatiul intr-o extraordinara sinteza de painanturi si ape, mai asemanatoare cu haosul inceputurilor lumii, cand fortele cosmice inca nu se despartisera sa-si ocupe locul cuvenit in univers.

Acest peisaj intruneste intr-adevar toate evidentele si certitudinile devenite cognoscibile prin stiinta si ratiune, in aceiasi timp, toate tainele ce mai salasluiesc inca in univers si cele din insusi sufletul nostru, a carui reflectare, in miezul arzator al acestui cosmos de roci si ape, ducandu-ne cu gandul la lumea dinaintea genezei, e chiar peisajul pictat. Leonardo da vinci a ridicat pictura peisajului la un nivel neatins vreodata de nimeni, caci ea e concluzia cosmologiei sale, alcatuita din cunoastere experimentala si din iluminare intuitiva. Peisajul giocondei sau al sfintei ana nu se afla nici in timp nici in spatiu, dar nici in afara timpului sau a spatiului; nu l-am putea compara decat cu laviurile chinezesti din timpul dinastiei sung, conducand spectatorul in fata privelistelor metafizice, care, dupa ce privirea a luat contact cu ele si le-a cunoscut, propun spiritului teme inepuizabile de meditatie. Astfel, peisajele lui leonardo, ilustrand doctrina sa stiintifica asupra naturii si originii universului, ne introduc in gandirea sa cea mai profunda, inlrand in comuniune si vcnerand elementarul, preaslavind energiile originare, mumele, infatisate aici prin portretul unei femei reale, florentina monna lisa, si prin evocarea mumei supreme, dominand prin figura sa intreg crestinismul, fecioara maria, alaturi de mama ei trupeasca, sfanla ana. Dezvoltarea artei peisajului in tarile nordice a iost mult intarziata de predilectia pentru fundaturile de aur, gofrale si ghiosale, inlocuite uneori cu o draperie de brocart izoland personajele de ceea ce se putea petrece in spatele lor, impingandu-le in fata scenei, in proscenium. Rondul de aur al bizantinilor si al pictorilor din evul mediu avea drept functie sa delocalizeze si sa atemporalizezc scena infatisata, de teama ca episodul istoriei sfinte sa nu decada la nivelul anecdotei. Somptuos prin materia si tratarea savanta, ducandu-ne cu gandul la o anumita adancime prin ornamentele in relief, iluzioniste sau integrate in pictura insasi, stucul aurit imitind obiectele, fondul de aur si-a pastrat multa vreme partizani entuziasti, si unii pictori romantici din secolul al xix-lea, de pilda klinkowstrom, vor reveni la el ca sa accentueze si sa faca mai vie tonalitatea medievala mult apreciata pe atunci.

Totusi, in arta germana s-a manifestat un interes timpuriu pentru reprezentarea naturalista, si primele marine realiste, una descriind lacul constanta si cealalta lacul geneva, le intalnim la mijlocul veacului al xv-lea, catre 1440, in retablul de la tiefenbronn al lui lucas moser si pe altarul sfantului petru de la geneva al lui conrad witz. Grija celor doi pictori in infatisarea transparentei apei, a marginilor de valuri, a plantelor acvatice de pe tarm, si in cazul lui witz, in infatisarea peisajului muntos inconjurand un mont blanc foarte stilizat, devine si mai obiectiva si mai riguros documentara in acuarelele executate de albrecht diirer in timpul calatoriei sale in italia. Se remarca inca de aici masura in care realismul tarilor nordice e diferit de cel al italienilor, pe de o parte mai analitic, si pe de alta, mai deschis emotiilor subconstientului, modificand realitatea sensibila dupa chipul simtamintelor starnite de ea la spectator.