ambitia puristilor avea in vedere numai transfigurarea picturii: cea a neoplaslicilor olandezi, mondrian si van doesburg vizeaza transformarea omului prin arta. Exista in ei un fel de suflu mesianic; ei sunt reformatori care vor actiona dincolo de tablou, dincolo de casa, dincolo de oras, asupra omului launtric. Si ei reclama o puritate totala si vom vedea, examinand pictura lui piet mondrian, cum s-a infaptuit aceasta despuiere, pornind de la arta expresionista a peisajului pentru a ajunge, dupa mai multe metamorfoze, la o geometrie a formei tot atat de aparte ca si cea a lui malevici, tabloul devenind un fel de carelaj unde se invecineaza suprafete dreptunghiulare pictate in culorile cele mai simple, intr-o ordine ce stabileste raporturi spirituale cat si optice intre forme si culori. Dar inainte de a ajunge la aceasta extrema economie a formei, piei mondrian a trebuit sa treaca prin mai multe etape, incepand cu figurativul expresionist al peisajului dramatic pana la sinteza geometrica cea mai absoluta. Dorim o estetica noua, bazata pe raporturile pure ale liniilor si culorilor pure, pentru ca numai raporturile pure ale elementelor constructive pure pot ajunge la frumusetea pura. Astazi nu numai ca frumusetea pura este necesara, dar ea e pentru noi singurul mijloc manifestand in mod pur forta universala cuprinsa in toate lucrurile. Dar este identica cu ceea ce s-a revelat in trecut sub numele de divinitate si care ne este indispensabila noua, sarmanilor muritori, pentru a trai si a gasi echilibrul, caci lucrurile in ele insele ni se opun, iar materia cea mai exterioara lupta impotriva noastra.

Acest text, unde fiecare cuvant are o semnificatie adanca, rezuma ansamblul de experiente picturale si spirituale intreprinse de revista olandeza de stijl care devine purtatoarea de cuvant a miscarii neo-plastice si a celor doi reprezentanti mai insemnati, piet mondrian si theo van doesburg. Procesul care trebuie sa duca la descoperirea acestei frumuseti pure, la acea plastica noua este — dupa cum spune si demonstreaza prin exemplul sau mondrian — denaturalizarea. Opera acestui pictor s-a denat uralizat progresiv, incepand cu arborii rosii, trecand printr-un proces complicai de schematizari, simplificari, stilizari, ajungand la gandi-rea abstracta si la forma abstracta inchise in patratele unde piciorul alinge ceea ce el numeste expresia plastica exacla a echilibrului cosmic. Dar in timp ce cubistii, incercand o purificare asemanatoare, strabat caile lor izolale, individuale, adeseori divergente, neoplaslicismul formeaza un lot. Membrii sai au constiinta ca aduc cu ei un mesaj; estetica lor apare ca un fel de mistica, propunand un anume ideal uman; ideea unei societati viitoare e legala ia ei de cea a formelor noi, iar denaturalizarea apare astfel ca un proces aproape magic, ale carui consecinte pol sa se exercite pe scara umanitatii si pe scara cosmica. Neoplasticismul se vrea deci manifestarea adevarata si pura a echilibrului cosmic de care nu ne putem detasa alal timp cat vom fi oameni. Dimensionalitatea riguroasa, adoptarea formelor geometrice cele mai simple, cele mai linistite, aplicarea raporturilor armonios calculate dupa legile armoniei universale, asa cum apar in numarul de aur, in sectiunea de aur, in proportia divina a pitagoricienilor, iata imperativele majore ale acestei dorinte de rigoare si puritate.

Dar cu toate ca se compun din carouri in culori elementare, delimitate prin linii drepte negre, tablourile lui mondrian sunt, orice s-ar spune, vii. In chiar slatisimd lor se degaja o energie de o intensitate prodigioasa, stapanita, calma, dar rezultata din acumularea fortelor condensate ce ar putea exploda. Rosul, albul, galbenul, orieat de simple ar parea, nu sunt asa cum ies diu tub, ci lucrate de artist in asa fel incit sa devina si ele mai intense, mai stralucitoare, mai dominatoare, iar liniile ce delimiteaza carourile se intrerup uneori intr-un mod ce nu e usor de perceput de catre spectator, ca si cum ar lasa sa se raspandeasca si sa scape acea energie continuta, riscand explozia daca nu i se da aceasta supapa de siguranta- astfel arta lui _ mondrian nu e atat de inumana pe cat s-ar crede la o prima vedere: prin ea se face simtita prezenta fortelor ascunse ce sunt poate acele puteri cosmice invocate de catre artist. Puterea picturii ncoplaslice consta in aceea ca a demonstrat plaslic necesitatea denaluralizarii. A denaluraliza inseamna a abstractiza. A denaluraliza inseamna a a profunda. Se pare ca intr-adevar prin acest proces pur pictura] ca mijloace, neoplasticisimul trezeste dinamismul latent al adancurilor si il inchide in materia suprem cristalizata.