Telul operei de artă fiind utilitar, necesitatea de a picta figuri noi de fiecare dată cand era nevoie de ele pentru vrăjirea vanatului, pentru ritul de jertfire sau pentru orice alt ceremonia) magic sau religios de care erau legate aceste imagini. Îl obliga pe homo pictor să le „suprapună" peste operele înaintașilor săi, dar pe acestea nu le ștergea. Deosebindu-se astfel de mecenații renașterii italiene ce nu ezitau să înlocuiască frescele unui pictor demodat cu cele ale pictorului la modă. In acest fel. Fără scrupule și remușcări. Rafael a făcut să dispară, sub propriile-i opere, la vatican, cele ale lui masaccio. Ale lui signorelli și ale altor maeștri din quattrocento, a căror veche celebritate a fost eclipsată de tanăra faimă a iui sanzio.

Capela lui nicolae al v-lea. Tot de la vatican, pictată 44 în întregime de fra angelico, datorează doar îngustimii ei și lipsei de lumina faptul ей a fost cruțată de acest vandalism nerăbdător să înlocuiască vechiul” prin modern”. Dealtfel, tocmai epocile cele mai bogate în genii respectă cel mai puțin operele trecutului, pe care îl depășesc prin belșugul creației lor. Veacurile mai sărace în genii creatoare si înnoitoare devin conservatoare și chiar. Arheologice", adună cu grijă orice făraine ale operelor trecutului pe care tumultuoasa fecunditate a perioadelor din plin creatoare le iasă să se piardă. Conștientă de faptul că arta trebuie să fie o necontenită și efervescentă înnoire. Homo pictor acoperea cu propriile-i picturi pe cele din peștera deja încărcată peste măsură de imagini, căci spațiul era limitat și vechile imagini, moarte, lipsite de actualitate, nu mai aveau putere.

Deslușim cateodată, in figurile pictate, diferitele perioade succesive datorită deosebirilor tehnice și estetice. În ceea ce privește figurile gravate, această discriminare e mai mult o presupunere sau o chiar cu neputință. După cum fondul era moale sau tare, lutos sau stancos, homo pictor se slujea de deget, care. În primul caz, brăzda destul de adune lutul, sau de o daltă din silex, care-i îngăduia să cresteze profund stanca. În ultimul caz, întrebuințând o lamă ascuțită și tăioasă, uneori chiar dantelată, el săpa piatra așa cum ar face un ștrengar ce se slujește de briceag ca să scrijelească o inscripție pe zidul casei, cand desenul trebuia să ducă la un fel de relief în adancime. Conturat de o trăsătură mai accentuată, unealta tăioasă ora însoțită de un fel de ciocan: se întrebuința de asemenea și un tarnăcop foarte puternic cu care se ciocănea o înșiruire de puncte, subliniind conturul ființei înfățișate. Coloritul sobru și cald al picturilor rupestre din cuaternar, adăugandu-se minunatei vitalități, dinamismului intens al figurilor animale, rezulta dintr-o paletă destul de simplă, cu elementele oferite de mineralele înseși, a căror policromie artistul preistoric a știut să o aprecieze și să o adapteze dife-45 rilelor sale trebuințe.

Se prea poate, intr-adevăr ca homo pictor din epoca de piatră europeană, ca și popoarele care trăiesc astăzi la același nivel de civilizație, să-și fi zugrăvii trupul din motive estetice sau profilactice. Pictura corporala — cu anexa ei: tatuajul — a fost, după toate aparențele, prima activitate a piciorului în scopuri efectiv utile (machiajul înspăimantător, în stare să starnească groaza dușmanului, senine tribale,. Semne de castă", pastă de antimoniu împotriva oftalmiilor ele. ), profilactice in chip magic (cercuri desenate în jurul "deschizăturilor" trupului spre a opri pătrunderea forțelor rele ce s-ar putea strecura pe acolo! Sau chiar religioase. Praful de argilă colorată, ocrul a cărui culoare seamănă eu cea a sangelui. A cost întrebuințat, tocmai datorită acestei asemănări, în riturile funerare de resurecție, în preistorie și.

În general, în societățile primitive cele mai diferite ea civilizație și așezare. Ca și ocrul, de departe cel mai des întalnit, ceilalți coloranți erau obținuți din minerale mai mult sau mai puțin obișnuite. În vreme ce ocrul dădea o întreagă gamă de culori, de la portocaliu deschis la castaniu închis, negrul provenea din cărbune de lemn și din mangan. Unele nuanțe de violet, cele de la altamira de pildă, erau rezultatul unui amestec, dovedind la homo pictor existența unei sensibilități foarte vii la cromatisme rafinate. Nici o urmă de verde sau albastru la artistul preistoric european, căci rocile cunoscute nu le conțineau, iar albul apare foarte rar: de fapt o singură dată, la gargas. Ocrul se prezintă, uneori, in "fondurile atelierelor" descoperite în peșteri, sub formă do bastonașe ce erau întrebuințate probabil în același mod ca și creioanele și pastelurile astăzi, dar materialul întrebuințat cel mai des este un praf colorat (pigment). Amestecat cu un medium gras, provenind dintr-o grăsime animală combinată cateodată cu albuș de ou și sange: aceste două mediumuri avand, poate, mai mult o semnificație magică decat una tehnică.

Pasta colorată, pusă într-o cupă de piatră sau de lut. Era așternută la rece, uneori chiar la cald, ca să se obțină o diluție mai completă și mai fină a amestecului prafurilor și grăsimilor. Cu un penel dintr-un smoc de păr sau de pene, un bețișor cu varful sfăramat și muiat în gură, sau chiar cu degetul.