acest sotio in su magic, creat de catre pictura, inalta pur si simplu catre spatiile infinite, urmand o traiectorie ascendenta pentru care nu se poate imagina o limita, sufletul omului contempland si asistand in acel moment chiar el la triumful celor alesi: triumful bisericii de bartholomaus altomonte la wihering, triumful crucii de j c scheffler la sfantul paulin din treves, triumful sfantului benedict de kosmos damian asam la weingarlen, inaltarea la cer a fecioarei de g b gos la birnau. Alaturi de acesti pictori, sa numim pe cativa dintre marii artisti ai barocului german si austriac, care au pus in scena, impreuna cu arhitectii si artistii in stuc, acele extraordinare sarbatori ale tuturor simturilor si inimii care incep de la modesta parohie sateasca de la steinhausen pana la marile manastiri ca weingarlen, oltobeuren sau saint-gall. Iata-lpe johann michael roltmayer, mai putin muzician decat asam si mai retinut in zborurile sale romantice la sankt mathias din wroclav decat maestrul sfantul johann ncpomtik din munchen; daniel gran care construieste evadari aeriene in spirala pe tavanul bibliotecii nationale din viena, paul troger, decorator de teatru care nu uita retetele scenografiei in vartejul de personaje duse de suflul furtunii pe cupola bisericii allenburg am kamp. Ranz joseph spiegler sugereaza in vertiginoasele sale compozitii de la zwiefailen dematerializarea totala a tot ceea ce e opac si greu, topind in nori coloane si stanci. A manastirea sankt blorian, melchior steidl suprapune etaje de colonade de turn babei si jongleaza cu o masa ciclopica de stanci, de parca ar fi panglici, reinnoind dezideratele parintelui pozzo din italia; cu o virtuozitate uluitoare, joseph waen-nenmacher la biblioteca manastirii saint-gall, capodopera de armonic, gratie si inventie, prelungeste catre departarile iluzorii pe care nici imaginatia nu le poate atinge, arhitecturile sinoadelor sale in care a fost proclamata gloria fecioarei, dimensiunile modeste ale panourilor sale cerand o inaltare cu atat mai violent dinamica cu cat este mai reslransa in ingustimea ei. Daca nu cel mai mare, cel putin imul din cei mai mari si cei mai demni de admirat dintre acesti imaginifici, fara egal este johann baptist zinimermann care a incorporat in arhitecturile sale si peisaje, facand fanlanile sa cante, arborii sa freamate in magistralele perspective de parcuri princiare ce ajung sa fie asemenea paradisului terestru. Ca in frescele sale de la steinhauscn sau in palatul nymphenburg unde natura, chemata si ea cu atata arta si sinceritate, se alatura castelelor himerice, cladite din lumini si nori, dupa un sistem decorativ aplicat stralucit de johann ziek la castelul bruchsal, iar de franz martin kuen in biblioteca manastirii wiblingen.

A nu-luitam nici pe johann wolfgang baumgartbner, care a construit pe bazele unei geometrii stranii imensa sa descoperire a crucii de la bergen de langa augsburg si malhias giinlher care a tratat la boli pe inn. Intr-un contrast romantic, de un patetic atingand sublimul, lupta luminii impotriva noptii, tema esentiala a acestei batalii a elementelor si a geniilor, incarcand binele si raul, unde perspectiva se cladeste, se rupe si se formeaza din nou cu o stranie ardoare. Daca epitetul romantic revine aproape inevitabil atunci cand e vorba de pictorii baroci germani — care din punct de vedere cronologic apartin de ceea ce numim epoca luminilor, dar care nu sunt luminati decat de luminile credintei si ale fanteziei, neglijand ceea ce e ratiune si masura — calificativul se aplica mai bine celui mai straniu si mai greu de clasificat dintre ei: franz anton maulbertsch. Chiar daca n-ar fi decorat vastele ansambluri ecleziastice si princiare, maulbertsch ar fi fost socotit drept pietonii cel mai eminent al secolului al xvbi-lea din germania, unde barocul matur si romantismul tocmai isi dau mina. Nu toate ea apartine mai mult celei de a doua jumatati a acestui secol, cand barocul atinge in genere faza sa rococo. Aulbertsch nu tine de stilul atat de bizar inimii. El e un caracter tumultuos, nelinistit, salbatic, unind conceptia plastica a formelor cu o cunoastere vasta a iconografiei crestine, a liturgicului si simbolicii, a alegoriilor si semnificatiei sacre a formelor si culorilor.

Are dramaturg si mare liric, el picteaza intr-o stare de transa, de extaz, in sensul propriu al cuvantului care e in aceeasi masura romantic si baroc. Chitele sale, unde spatii vaste, si fapte nebunesti sunt inchise in dimensiuni mici fara sa piarda nimic din delirul lor tumultuos, dovedesc un simt al cromatismului pictural mai aproape de delacroix, de proprii sai contemporani si chiar de majoritatea romanticilor germani.