denumirile dale diferitelor miscari artistice ar constitui o istorie curioasa, numele provenind in general dintr-o neantelegere si dand nastere la alte neantelegeri, care au viata lunga si an nevoie de mult timp pana cand dispar. Fovii au fost botezati de cairo un critic de arta, louis vauxcelles care, socat de formele arbitrare si violenta culorilor existente la cativa pictori, intentionat, adunati in aceeasi sala la salonul independentilor din 1905, a strigat: sini niste fiare (fauves). Denumirea a facut cariera, ramanand legata de acesti pictori care si-au facut din ea un titlu de glorie, inca si astazi o mai poarta o grupare de artisti care. In primii ani ai secolului al xx-lea, au inaugurat o maniera de a picta in opozitie totala cu tot ce s-a facut inainte de ei. Fovii nu constituie o scoala sau un grup , ei doar o adunare provizorie de pictori reuniti printr-o estetica asemanatoare si care, din aceasta cauza, erau pusi alaturi pe peretii saloanelor — nu ai saloanelor oficiale de unde fireste erau exclusi in mod rusinos — si in galeriile destul de avansate pentru a accepta si sustine o arta atat de revolutionara. Enri matisse, georgcs braque. Norc derain.

Laminck, a an dongen sunt cei mai tipici reprezentanti ai acestei tendinte care a grupat incepand cu 190o (expozitii in 1902 si 1903 la galeria berthe weil, mare ofensiva in masa la salonul independentilor si la salonul de toamna din 1905) ceea ce parea mai viu, mai original si mai indraznet in arta franceza. Fiind o reactie impotriva grupului nabis si a simbolistilor, ei respingeau pictura cu subiect; fiind impotriva traditiei ei refuzau perspectiva, adica dispunerea iluzionista a obiectelor in spatiu, volumul si modeleul, ce rezulta din aceasta dispunere, si umbrele proiectate de obiecte; fiind impotriva impresionistiior ei respingeau ideea sondarii naturii, pictarea dupa motiv, vibratia luminii, divizionismul tusei. Ambitia lor era sa redea intr-un mod cu totul conventional o senzatie colorata, facand abstractie de obiectul reprezentat ce trebuia sa fie deformat si transformat atat cat o cere jocul liber al imaginatiei. Pot doar sa astern pe panza culorile ce-mi redau senzatia , spunea matisse. Deci ei se reantorc la culoarea pura, cautata pentru valoarea ei emotiva, pe linia lui gauguin si van gogh; ei mi mai modeleaza formele in lumina, ci se multumesc doar sa ridice lumina la cea mai inalta intensitate. La capacitatea ei cea mai violenta de exaltare. Dimpotriva analizei impresioniste, ei impun spiritul do sinteza, care va fi temelia inspiratiei lor, asa cu era, cam in aceeasi epoca, si a expresionistilor.

Si sunt anlinaturalisti: arta lor vrea sa aiba violenta unui soc optic in care imbinarea si apropierea tonurilor creeaza o senzatie vie intr-un domeniu unde picturalul domina clementul plastic in asa masura incat aproape ca il face sa dispara si il aboleste: ceea ce va duce, in opozitie cu fovismul. La preponderenta acordata elementului plastic de catre cubisti. Si si-au insusit faimoasa declaratie a lui van gogh: in loc sa caut sa redau fidel ce am in fata ochilor, cu ma servesc de culori in mod arbitrar pentru a ma exprima viguros. Arbitrarul si forta devin astfel imperativele prime ale fovismului. Aramitarea timpului si fragmentarea spatiului la care ajunsesera impresionistii. Neoimpresionistii si postimpresionistii impuneau restrangerea formei, reintoarcerea la masa, la greutate. Pastram chiar si in aplat-urile noastre grija de a reprezenta masa, dand de exemplu petei de nisip o greutate pe care ea nu o avea pentru a pune in relief fluiditatea apei si lipsa de greutate a cerului.

Lumea evanescentii devenita aproape ireala a impresionistiior e inlocuita de catre fovi printr-un univers compact prin densitatea insasi a culorii desfasurate, densa si grea. Paleta lor nu mai cunoaste rafinamentele de lumina ale lui sisley sau monet, pasta, asa cum iese din tub, opaca, varloasa, saturata de propria culoare, e transpusa pe panza in miscarile largi ale penelului, mai degraba intinsa decat asternuta. Noutatii privirii, ce opereaza sinteza lucrurilor, i se adauga noutatea gestului mainii care incercuieste adeseori tusa cu o linie neagra pentru a-i sublinia stralucirea sau. Urmand exemplul lui cezanne. Pastreaza alburi intre culori unde apare panza bruta pentru ca vibratiile de la o pala de culoare la alta sa poala pulsa intr-un mediu neutru, in vid. Un individualism exacerbat "pentru ca sa pictezi soarele nu trebuie decat sa-ti creezi unul cu totul personal prin folosirea tuturor mijloacelor incordate la maximum", un senzualism exacerbat, rebel fata de intelectualism, dar care va domina in schimb la cubisti, intr-o arta a vointei. Trebuie sa contrariezi instinctul" - matisse.

Fovismul intoarce spatele naturii reproduse realist si isi intenteaza o natura ce-i apartine, rnanifestand pe deasupra o absoluta indiferenta fata de natura unde mergeau sa se reculeaga si sa pictezi artistii de la barbizon si, dupa ei. Impresionistii, mai multi dintre ei. Alisse. Marquel, rouault, fusesera elevii lui gustave moreau care nu incercase sa-i converteasca la simbolism, ci dimpotriva le-a dat o lectie fecunda pentru ei si care rainane valabila pentru intreaga arta a secolului al xx-lea: ce importanta are natura? Pentru artist ea nu e decat o ocazie de a se exprima. Arta e urmarirea inversunata, doar prin mijloace plastice, a expresiei sentimentului launtric. Culoarea trebuie gandita: trebuie sa ai imaginatia culorii.

Artistii саre vor dainui sunt cei care vor fi interpretat natura si vor fi exprimat in operete lor aceasta imaginatie a culorii de care ai nevoie ca sa iii colorist.