cucerirea celei de a treia dimensiuni, realizata deja o data cu decoratiile celui de al doilea stil, se implineste in aceste compozitii schitate rapid tinde, cu o verva ametitoare, artistul a rezolvat cu o extraordinata usurinta toate problemele a caror solutie parea al il de dificila pentru predecesorii sai. Organizarea volumelor in spatiu, distribuirea maselor dupa o perspectiva ce nu e nici naturala, nici stiintifica, la drept vorbind, ci cuprinzand mai degraba un adevar de teatru, o puternica sugestie scenografica, repartizarea luminilor si umbrelor in contraste violente, asa cum se intampla in orele de pranz in tarile sudice, toate acestea inseamna un progres fara precedent in toata pictura antichitatii si va trebui poate sa asteptam secolul al xviii-lea ca sa le gasim un echivalent. Sediul social in care s-a nascut si a evoluat aceasta arta explica dezvoltarea trasaturilor ei proprii, amestecul de realism italic, robust, hazliu si crud, cu aticismul de import, aristocratic si rafinat, care incorporase si barocul patetic ai greciei orientale (de aceea decoratiile bazilicii din herculnum amintesc in chip straniu stilul elenistic din pergam). Pe afla aici si acel furnicar de marinari si de negutatori venili din toate tarile lumii cunoscute, aducand produse din tinuturile lor de bastina (un negustor indian cu statueta de fildes a zeitei lakshmi) si, dominand acest exotism din africa. Asia mica si orientul apropiat, fascinatia egiptului. In egipt venise zeita isis, careia locuitorii pompciuhii ii inchinasera unul din cele mai frumoase temple ale lor, ca si nenumaratele scene de pe nil pictate sau in mozaic, ce le placeau la nebunie romanilor, cu pigmei si cu hipopotami, cu crocodili si cu obeliscuri, cu papirus si cu preotii lui osiris incinsi cu niste fasii, ca mumiile. Irealismul si iluzionismul imbinandu-se in mod deosebit in arta campaniei.

Spre uimirea si distractia spectatorilor, se ajunge la un "trompe l'oeil" absolut in natura moarta — justificand acele confuzii iscate pasarilor, povestite de autorii greci si latini —. La realismul poetic al peisajelor, la jumatatea diurnului intre observatia directa si vis si la obiectivitatea viguroasa, aproape brutala a portretelor. Faptul ca intalnim in portretele pictate acelasi verism crud, abrupt. Otografic, ca si in busturile romane, nu trebuie sa ne surprinda: in roma antica ca si in italia secolului al xvi-lea, portretul baroc e de un realism exasperant, exacerbat, impins pana la limitele extreme ale adevarului si depasindu-l tocmai pentru ca vrea sa-l exprime in totalitatea sa cea mai intensa. Pictura romana, asa cum o cunoastem noi, mai ales din aria italiei de sud, raspunde dorintelor si gusturilor unei societati trandave, molesita de luxul dezordonat, detracata de o risipa ostentativa de parveniti. Imperiul se apropie de sfarsitul lui: barbarii nu-. Si vor intarzia sosirea si gratia finala a rococo-ului.

Lipsa de masura a barocului marcheaza, ca intotdeauna in istoria stilurilor, acea implinire suprema a unei perfectiuni excesive care e deja aproape un simptom al decadentei, cu toate ca decadenta e mult, prea mult spus, fiind un termen supus alator erori cand e utilizat in legatura cu operete de arta. Prin aceasta pictura romana antichitatea. Cu toate achizitiile si cuceririle ei, si-a atins telul suprem, peste caro nu se mai poate trece. Virtuozitatea satisfacuta de sine, uimitoarea intrebuintare a mijloacelor tehnice. , reproducerea exacta, pana la confundarea cu realitatea si facultatea poetica de a lasa frau liber visului, toate acestea dau acestei arte la intretaierea celor doua ere, cea pagana si cea crestina, o putere de seductie la care nu poti rezista chiar daca recunosti gratia superficiala, epidermica, incapabila sa vorbeasca sufletului lipsita de acea neliniste specifica popoarelor barbare, germanicilor, si care framanta odinioara grecia elenistica, boala contagioasa ai carei germeni daunatori ii adusese din iran, din india si din asia centrala, in campania, pe malul unei mari lipsite de griji, intr-un climat edenic, ea era inofensiva, exorcizata.