de la arta clandestina a catacombelor la triumful unui stil oficial. Introducerea linei religii noi intr-un anumit mediu de cultura avand propria sa estetica si o arta bazata pe traditii trainice, pe demnitatea stilului sau, produce transformari adinei in domeniul formelor ca si in domeniul ideilor, si am constatat in egipt ce schimbari mari a adus reforma ehnatoniana in obiceiurile milenare ale poporului de pe nil. Aceasta constatare se repeta de fiecare data cand un curent spiritual de o larga difuzare metamorfozeaza modul de a simti, de a vedea si de a reprezenta. Aniconisin al islamului a invins arta figurativa a arabiei dinaintea lui mahomed, asa cum teama iudeilor de imagini a impus tuturor popoarelor dominate de ei distrugerea idolilor, lin curent si mai considerabil si mai fecund din punct de vedere artistic, caci el adauga in loc sa distruga, se manifesta atunci cand budismul cucereste asia si dicteaza indiei, chinei, japoniei, asiei centrale, indoneziei, tibetului, un stil cu totul diferit de stilurile inradacinate de multa vreme in aceste tari. Era deci firesc sa se intample un proces asemanator atunci cand crestinismul a inceput sa se raspandeasca in orient si in occident, dar s-ar fi putut crede ca, fiind nascut intr-un mediu iudaic si practicat mai intai de iudei, acest nou cult va pastra o anumita inhibitie fata de imagini, conditionata de aaniconismul israelului. In realitate, daca interzice-125 rea chipurilor cioplite, care nu viza doar sculptura. Ci si pictura, a fost intoleranta si absoluta alata vreme cat iudeii au trait izolati, in schimb, in epoca in care se naste arta crestina, se observa ca contactele stranse cu popoarele straine carora le erau familiare imaginile au dus la frecvente si fericite derogari de la aceasta prohibitie, de creme ce, cam in epoca nasterii crestinismului, textele vorbesc de artisti iudei lucrand bijuterii pentru statuile divinitatilor romane si chiar lucrand la acesti idoli.

Unii discuta de asemenea posibilitatea de a pastra masa idoli, cu conditia de a nu-i venera printr-un cult: altii accepta prezenta lor cu conditia ea statuile sa nu lina in mana nici un simbol care ar putea sa le inrudeasca cu divinitatile straine. Numarul reprezentarilor figurate intalnit in sinagogile din primei" secole ale erei crestine e destul de mare ca sa se poata afirma ca poporul ales s-a obisnuit sa traiasca in tovarasia imaginilor. Toleranta a crescut in asa masura incit rabinul abun, consultat in privinta oportunitatii de a impodobi cu mozaicuri sinagogile din palestina, unde severitatea era mai mare decat in alte parti, raspunde ca nu vede nici un inconvenient ca ele sa fie historiale adica alcatuite din figuri. Acest gen de ornamentare il intalnim la belh alpha in valea esdrelon. La naaran langa ierihon. Unde era infatisat zodiacul, la gerasb, unde artistul a descris toate animalele intrand in arca lui noe. Nu erau excluse nici temele pagane: la naaran si la belhlpha se putea vedea carul soarelui si de asemenea sacrificiul lui abraham.

Totusi, ierusalimul parea mai putin dispus sa-l accepte, cu toate ca, dupa marturia rabinului elcazar ben zador, se putea vedea acolo chipul tuturor fiintelor in afara de cel uman11. Monumentul care ne lamureste cel mai bine asupra picturii iudaice din primele secole ale erei crestine este sinagoga descoperita pe malurile eufratului in mosopotamia, la dura europos, punct de frontiera al armatei romane, avanpost unde cantonau regimente straine in serviciul bornei. Asa cum in germania se construiau temple inchinate lui milhra pentru legionarii romani din orient aflati pe acel limes german, s-au construit si la dura europos cladiri religioase palmiriene, crestine si iudaice pentru a sluji ceremoniilor acestor culte exotice. Rescele de la dura europos prezinta un interes considerabil pentru istoria picturii antice si pun probleme pasionante. Se poate presupune. Intr-adevar, ca aceste1 cladiri au fost decorate de artisti apartinand acelorasi ateliere, caci ele ne infatiseaza o inrudire, daca nu o unitate, a stilului ce sprijina aceasta ipoteza. Totusi acesti decoratori s-au adaptat cu multa suplete si inteligenta spiritului religios al acestor culte atat de deosebite; maretia misterioasa si salbatica a marii triade palmyreniene si a preotilor ei cu palarii conice inalte.

Luand parte la o ceremonie la care asista in mod oficial ofiterul roman terentms isi pastreaza intreaga maretie misterioasa a cultelor orientale cu o solemnitate maiestuoasa si hieratica. Dimpotriva, in sinagoga se observa un ton narativ mai viu. Mai animal, potrivit cu scenele de razboi si ale exodului din vechiul testament. De un realism robust, unde elocinta povestitorului se incurca uneori si isi picnic suflul. Biserica si haptisteriul crestin, datate din 256, sunt mai apropiate stilistic de sinagoga decat de templul palmyrenian si foarte inrudite cu reprezentarile iudaice, ceea ce ne face sa credem ca israelitii jucau un rol important in scoala de pictura de la dura europos. Dar de vreme ce frescele crestine sunt foarte asemanatoare si cu cele descoperite in ruinele oazelor egiptene la el knrge, de pilda, si in cele ale manastirii de la el bagawal, ansamblul cel mai important si mai caracteristic din aceasta regiune, se prea poate ea pictorii egipteni sa fi ajuns pana pe malul eufratului ca sa lucreze la dura europos.