Metamorfozele parcurse de malevici inainte de a atinge spiritualizarea definitiva si infinita simplificare ce a dus la renumitul sau tablou de la museum of modern art din new york formal dintr-un patrat alb pe un patrat alb, l-au facut sa se adreseze diferitelor moduri de expresie: la inceput, realist, el a devenit fovist, apoi cubist; n atins in treacat futurismul, a fost tentat do neo-plaslicism. Toate aceste transformari s-au petrecut in el biologic, organic, asemenea naparlirii, nu dintr-o dorinta dogmatica, sau din mimetism estetic- pictorul a expus ceea ce era esential in cautarile si ideile sale intr-o carie scrisa inainte de 1914 si publicata in 1927 despre lumea fara obiect. A si lui kandinsky, lui malevici obiectul ii pare inutil, de prisos, stanjenitor; obiectul trebuia eliminat, dar cum? Vom vedea atunci cand vom examina rolul lui kandinsky in elaborarea esteticii abstracte, maniera in care el realizeaza aceasta eliminare: in cazul lui malevici a fost vorba de o spiritualizare a obiectului. In urma dematerializarii reducandit-lla esentialul sau. La elementul sau suprem: de aici numele de suprema-tism dat acestui ansamblu de idei si de picturi ce constituie opera lui malevici. In 1913 pictorul expunea la moscova o panza reprezentand un dreptunghi negru pe un fond alb.

In 1917 el intitula un alt tablou senzatii ale unei surse mistice tasnind din infinit. De se intamplase? Nimic altceva decat ca eliminarea obiectului trebuia sa rezulte din contopirea materiei si formei in incandescenta spiritului. Finitul se pierdea in infinit. Malevici pastra forma geometrica pentru ca ea ii aparea, ca si mondrian si neoplasticilor, ca cea mai perfect economica, ca solutia definitiva dupa care formalul explodeaza si se distruge in neant. Aceasta continua purificare si simplificare a mijloacelor de expresie se cere comparata cu asceza misticilor, la care sufletul traieste intr-un timp devenit inexistent. Malevici a cunoscut si el a sa noche oscura: n-am inventat nimic, doar am simtit noaptea in mine si in ea am intrevazut acest nou pe care l-am numit supremalism el intrebuinteaza frecvent citvinlul desert pentru a explica starile prin care a trecut.

A acest slav, sentimentul spatiului ajunge la o loiala impermanenta, la o intuitie a unui vid perfect unde toate formele s-au abolit, unde chemarile imaginatiei se pierd, unde se compun, sub cerul nocturn, constelatii reduse la o stralucire curata ce nu provine de la nici un focar luminos. Daca malevici a impins mult, mai departe decat mondrian economia formei si a culorii, pentru ca nu se poate imagina nimic mai suprem decat un patrat alb pe un patrat alb, acest lucru se explica prin aceea ca el a fost impulsionat de nelinistea sa interioara, de necesitatea de a-si apro-pria imensitatea infinita. Forma nu mai este. In acest caz, decat punctul de contact dintre divin si uman; o cruce neagra pe un fond alb e transcrierea sentimentului unei unde mistice venind din univers misticism al vidului, dar al vidului creator, care e si el, in felul sau, plenitudine, chemare spre infinitul care doar el poate umple inima, poate satisface acest spirit si potoli foamea acestui suflet.