Totul depinde de cine conduce

Modalitati de a face arta in lumea exterioara sau in aparentele stilizate ale naturii

 mai tarziu il intalnim pe kandinsky printre primii maestri ai artei abstracte; franz marc, care a fost ucis in razboiul din 1914—1918, era si el un apostol al acestei spiritualizari a artei, pe care, uimind traditia marilor romantici germani din care descindea in linie directa, o gaseste in comuniunea 319 integrala cu o natura supranaturalizata. Astfel reuseste el sa ajunga la adevaratul real care e simultan cu rezultatul unei aprehensiuni sensibile si al unei fuziuni aproape panice cu elementele. Pentru marc, elementele sunt mai ales padurile, adancile si puternicele paduri germane ale caror mistere au incercat sa le patrunda in epoci diferite albrecht altdorfer si caspar david friedrich. Si lumea animala ii reveleaza din ce in ce mai mult intimitatea sa tainica, iar prin marea sa dragoste pentru tuciuri si pentru animale, regaseste drumul adevarurilor esentiale, elementare. Nu e departe ziua, scria ei in 1915, cand europenii, rarii europeni ce vor mai fi ramas inca, vor deveni in mod dureros constienti de lipsa lor de concepte formale. Si nu vor cauta modalitate noua de arta in trecut, in lumea exterioara sau in aparentele stilizate ale naturii, ci isi vor construi forma pornind de la propriul lor interior. Arta viitorului va da forma convingerilor noastre stiintifice; aceasta e religia si adevarul nostru si ele sunt destul de adanci si de solide pentru ca sa dea nastere celui mai sublim stil si celei mai mari reevaluari a formei pe care a vazut-o lumea vreodata.

Panteismul cosmic care se vesteste in picturile lui franz marc vizeaza cunoastere intuitiva si unificatoare; caprioarele sale, taurii sai, caii sai exala acelasi ritm ca si fortele telurice. Intr-o scrisoare din 1907 el spunea: acum nu mai pictez decat ceea ce e foarte simplu, caci numai aici se afla simbolicul, pateticul si misterul naturii imprietenindu-se cu acest suflet al lumii de care se apropiasera romanticii, intr-un elan inrudit cu cel al lui kandinsky ce-i uneste alal. De trainic sub stindardul cavalerului albastru, pranz marc constata ca tot ce se intampla e metamorfoza si vibratie in imensele spatii ale timpului. Dupa cum se poate vedea, odata cu pictorii cavalerului albastru se deschide o noua perspectiva, imensa, parc-se nelimitata, pentru arta moderna. Subordonand forma spiritualului, aceasta pictura ce evolueaza astfel logic si necesar catre ceea ce se numeste abstractionism, se debaraseaza de reprezentarea mai mult sau mai putin fotografica a realitatii materiale a obiectului si exploreaza existenta sa ascunsa. Pentru marc nu e vorba, ca pentru kandinsky dupa 1911, de repudierea in bloc a vizibilului, ci de a face sa transpara invizibilul prin vizibil, prin insesi mijloacele vizibilului, in ultimele sale tablouri, si mai ales in desenele executate in anii ce-i preced moartea din 1916, pranz marc evolueaza catre un panteism abstract transcendand forma sensibila, iar aceasta forma se topeste tot mai mult in atmosfera. Caprioara se confunda cu copacii padurii nu printr-un mimetism al apararii ci doar pentru ca animalul are aceeasi natura cu vegetalul si pentru ca artistul nu ajunge sa le cunoasca, alal pe una cat si pe cealalta, decat daca isi pune de acord cu ele propria sa natura.

Preocupati de semnificatia simbolica a culorilor. Marc si kandinsky stabilesc un fel de paleta spirituala a carei cunoastere ajuta la lectura tablourilor lor: kandinsky a dezvoltat de-a lungul cartii despre spiritual in ana acest cromatism conform materiei si sufletului ce-i este propriu. In aceeasi epoca marc ii expunea lui маске intr-o scrisoare din 191o elementele propriului sau cromatism simbolic-magic care-mi pare util de transcris aici, pentru ca e o cheie pentru intelegerea operei sale: albastrul e principiul masculin, aspru, puternic. Galbenul principiul feminin, bland, senin, senzual. Rosul, materia, brutala si grea. Daca de pilda amesteci albastrul serios si puternic cu rosul, inalti albastrul pana la o tristete insuportabila, iar galbenul consolator, culoarea complementara a violetului, devine necesar. Dar daca amesteci acum albastrul si galbenul pentru ca sa obtii verdele, trezesti la viata rosul, materia, "paunului", dar aici, in calitate de pictor, sunt constient totdeauna de o deosebire; cu verdele n-o sa linistesti niciodata rostd brutal, vesnic material.

Albastrul (gerul) si galbenul (soarele) vor trebui intotdeauna sa vina in ajutorul verdelui ca sa faca materia sa taca aceasta alchimie a formei si culorii atesta prezenta nuci adevarate mistici a naturii la acest pictor care pe parcursul a cativa ani a trecut prin toate etapele, de ia un stil animalier aproape naturalist pana la acea iradiere supranaturala a obiectului care respecta in acelasi timp natura esentiala si supra-realitatea.