solutia ce divizeaza naratiunea intr-o serie de mici tablouri alaturate in jurul figurii centrale a personajului principal, de dimensiuni mai mari si desemnat ca erou al acestor intamplari, este destul de primitiva in conceptie ca si in executie. Astfel, berlinghieri enumera, in serii de episoade distincte, asezate la dreapta si la stinga sfantului de la assisi, minunile sfantului francisc; astfel cristos in slava al sienezului duccio da buonin-segna multiplica episoadele vietii lui isus, intr-un stil aflat inca destul de mult sub influenta bizantina, caci sienezii, ca si venetienii, se vor dezbara mai greu de ea. In aceasta metoda de compozitie aditionala, nu simultana, corespunzand ciclurilor narative ale frescei, transpuse de pe zid in tabloul numit in curind de sevalet, apare principiul retablului, mai intai retablu fix apoi retablu mobil. Trecerea de la retablu fix la retablu mobil urmeaza un proces estetic si psihologie in acelasi timp. El e o constructie decorativa si instructiva; asezat in spatele altarului, aparand si deasupra lui datorita arhitecturii sale, retablul reia functia narativa si edificatoare a frescei, dar e supus unor modificari, in acelasi timp morfologice sau functionale si liturgice. Frescele care se strang unele peste altele si vin sa acopere panoul central ofera un avantaj material, permitand ca povestirea sa se multiplice si sa se etaleze pe o intindere mai marc, cn consecinta ca momentele vor putea fi mai numeroase sau tratate intr-un format mai mare, facandu-le mai usor de descifrat pentru adunarea credinciosilor. Hristos in slava al lui duccio e o opera intima, cerand spectatorului sa se apropie: monumentalitatea retablului sfantului wolfgang de michael pacher ingaduie tuturor celor adunati in biserica sa-l contemple simultan.

Stilul pictural narativ si-a elaborat, in tarile din nordul europei, forma sa proprie de expresie originala, cu tehnica sa aparte, bucurandu-se de o mare pretuire mai ales in germania si tarile de jos, si care a evoluat, complicandu-se din ce in ce mai mult, de la simplul tablou de altar pana la retablul cu voleuri multiple, deschizandu-se si inchizandu-se ca un pliant, numit retablu mobil. Marea epoca a retablului mobil, cu o finalitate atat liturgica cat si estetica, este veacul al xv-lea; inca din primele trei decenii ale veacului al xvi-lea el decade, revine la simplitatea retablului cu volcuri simple, si, in sfarsit, la tabloul de altar. Aceasta decadenta coincide cu progresul reformei, care, in tarile de jos si in germania, arc drept consecinta politica separarea unui mare numar de printi de biserica romei, saracirea manaslirilor si a bisericilor ce nu mai sunt sustinute de nobilimea reformata, si in anumite cazuri, distrugeri violente provocate de conflictele doctrinelor. Fresca e meridionala, retablul e nordic. Goticul specific italici, sever, grav, lipsit de ornamente, caci se afla cel mai adesea in mainile ordinelor religioase, franciscani si dominicani, facand legamant de saracie, rezerva suprafete largi de ziduri goale propice decoratium’i din pictura. Dimpotriva, goticul nordic, aboleste materia, suporturile primesc mai multa finete, ajungand pana la un schelet de piatra, unde, literalmente, nu mai exista ziduri. Functia de decorare si educare a frescei este transmisa tabloului asezat deasupra altarului, fie in capele, fie in mijlocul corului: asa numitul altar principal.

Necesitatea de a umple spatiul si de a pune tabloul de altar in armonic cu arhitectura bisericii, foarte zbuciumata, foarte exuberanta, foarte ornata — delilo a spus despre goticul germanic tarziu ca e un baroc latent — face din tabloul de altar o constructie in acelasi timp arhitecturala, in sensul ca structurile incadratoare repeta stilul arhitecturii bisericii, sculpturala, pentru ca partea centrala e. formata din statui de lemn in ronde-bosse (in tarile de jos, uneori intregul retablu, atat panoul central cat si voleurile, e sculptat) si picturala, voleurile fiind acoperite cu povestiri pictate. Cand tabloului de altar simplu i se adauga voleurile, functia acestora e de a mari suprafata ornamentala, caci voleurile sunt pictate pe ambele fete, fata exterioara fiind uneori pictata monocrom in cenusiu, ca sa accentueze contrastul cu policromia fetei interioare, lata deci un retablu care poate fi deschis sau inchis; in aceasta a doua pozitie, sunt vizibile mimai figurile exterioare ale volcnrilor. Este cazul tabloului de altar cu voleuri simple — adica cu cate unul singur de fiecare parte a panoului central — inchiderea corespunde unei deosebiri intre zilele saplamanii si duminici. Intr-adevar, duminica retablul e deschis, pentru ca oamenii sa poata admira picturile si sculpturile si sa citeasca intamplarile povestite acolo.