Totul depinde de cine conduce

Oricare poet bun a fost realist si poezia este ceea ce este mai real

 in franta se ridiculiza noua miscare, germania reactioneaza cu totul altfel in urma expozitiei artistilor francezi la munchen in 1869, care a fost un triumf pentru courbet si millet, modificand in adancime miscarea picturala germana postromantica. Se poate spune ca adevaratii discipoli ai pictorului atelierului, primit in bavaria ca un invingator, au fost wilbebn leibl si wilhelm triibncr care, in confuzia valorilor estetice urmand crepusculul romantismului, s-au convertit cu pasiune la realitate, avand o evolutie comparabila cu cea a pictorului francez; cultul panic al naturii, sensibilitatea tactila si olfactiva exacerbata — clasicistii nu au decat ochi, si nici aceia grozavi, entuziasm liric pentru lucrurile familiare, ridicand banalul la nivelul sacrului prin iubire. Pentru ca marii realisti, trebuie s-o recunoastem, nu sunt fotografi ai lucrurilor ci, dimpotriva, pictori care ajung la sufletul lucrurilor dincolo de aparente si tocmai din aceasta cauza adesea e foarte greu sa se stabileasca o frontiera valabila intre romantism si realism. Baudelaire spunea: intotdeauna, oricare poet bun a fost realist si poezia e ceea ce e mai real, ceea ce mi e cu totul adevarat decat intr-o alta lume leibl si italianul fattori sunt in aceeasi masura poeti ai realului precum courbet si millet, al caror lirism tandru si discret este prea putin cunoscut, cu brtinurile sale pamantii lucrate cu lopata intinse cu asprimea taraneasca a primitivului care cunoaste mizeria umana, truda lucratorului, dar si vraja darurilor de luna aburite de rasuflarea turmelor adormite. Influenta lui millet asupra lui a an gogii a fost considerabila, caci van gogh, atunci cand a predicat in borinage, a ajuns si el la acelasi mesianism taranesc, la sanctificarea saraciei si a trudei, care urma sa influenteze atat de puternic, printre alte increngaturi straine, naturalismul rus. Se va forma astfel, pe drumul deschis de francezi, un isaac levilan, un ilia repin, care, inca din timpul domniei tarilor, s-au dedicat descrierii muncilor campului, a renumitilor edecari de pe volga (1870). Chiar in franta se poate constata ca aceasta inspiratie realista se prelungeste, dupa cum am spus, pana la manet, dar si pana la edgar degas ale carui portrete, scene cu femei facandu-si toaleta, dansatoare si mai ales compozitiile ca biroul bumbacului sau bursa bumbacului, continua afirmarea realului neidealizat, mergand pana acolo unde courbet ar fi dorit sa mearga, dar a fost impiedicat de temperamentul sau poetic.

Poate fi, de asemenea, descoperit un realism agresiv la toulouse-laulrec, pe care grafismul lui in stil japonez nu-lampiedica sa fie atras de evocarea miresmelor tulburi, de izul patului si al lavaboului, cu un fel do predilectie perversa pentru uratenia rau mirositoare a vietii vulgare. In cazul lui toulouse-lautrec, ca si in cel al lui degas, se poate vorbi de un realism olfactiv care se adauga la realismul vizual si tactil ce triumfa in naturile moarte ale barocului si in trompe l'oeil — acest naturalism al mirosurilor, iarba umeda la courbet, dimia mantalelor taranesti la millet, sudoarea cailor de cursa si a dansatoarelor la degas, fardul gros la lautrec, parc in schimb sa fie o cucerire a secolului al xix-lea. Jungand in prima jumatate a secolului al xx-lea cu toate acestea, urmarirea realului merge in directii destul de diferite, dupa maniera de a percepe, de a gandi si reprezenta realitatea. Pozitivismul american a inspirat o pictura realista in statele unite oscilind, dupa epoci si tendinte, intre naturalismul feeric al lui edward hicks, fermierul quaker de la inceputul secolului al xix-lea care visa o varsta de aur reprezentand-o intr-o fabuloasa gradina a paradisului unde toate animalele si oamenii traiesc in pace si o pictura anecdotica, legala de banalitatea cotidiana, de o executie voit academica, ilicks e foarte aproape de rousseau vamesul prin iubirea induiosatoare pentru lucrurile cele mai simple ale naturii si fervoarea in a le reprezenta. Louis michell eilshemius a fost la paris elevul lui bouguereau, el a dus cu sine din acest atelier traditia nudului, dar se distinge de maestrul sau, caci respinge nudul fotografic si isi integreaza nimfele si naiadele in peisaje romantice. Alaturi de hicks si eilshemius exista un fel de primitiv genial, de naiv la scara imensa, erastus salisbury field, a carui capodopera reprezentativa si cea mai celebra e imensa panza pictata in 1870, monumentul istoric al republicii americane, apare sub forma unui edificiu ciclopic unde sunt reunite toate stilurile, el fiind in acelasi timp un omagiu al vietii moderne, al vointei de putere si cresterii industriei si cosmarul unui arhitect dement care viseaza sa imbine temple egiptene, circuri romane, catedrale gotice. Mai aproape de noi, naivi autentici comparabili cu cei din franta, din aceeasi familie parca cu vivin, bauchant si bombois, ilustreaza intr-o tendinta naturalista patrunsa fara voia lor de o poezie adanca, aspectele familiare ale vietii americane, interpretata cu un fel de umila si nelinistita fervoare.

Orandma moses, o femeie batrana pastrand un suflet de copil, si-a castigat pana si in europa o mare celebritate, dar samuel pickett, mai demult, si minerul john капе, artist cu un talent sobru si aspru, merita si ei atentia noastra.