odata cu scoala numita a dunarii , cu maestrii ei cininenti wolf huber si albrecht altdorfer apare, in primii ani ai veacului al xvi-lea, conceptia panteista si intens subicctivizala asupra naturii, mai violenta, mai profunda decat manifestarile venetienilor din aceeasi epoca. A putut scrie astfel ca obtinerea unei omogenitati perfecte intre figura umana si spatiul unde se prelungesc vibratiile nelinistilor si pasiunilor sale, afirmarea faptului ca intre om si lucruri exista o intimitate patetica, si materializarea prin culoare si forma a acestei armonii, a acestei fuziuni panteiste, tratarea culorii ca o forta elementara infuzand obiectului un fel de energie deosebita, toate acestea dau operei iui altdorfer frumusetea ei supranaturala si importanta capitala in istoria artei germane, si in istoria artei in general. Uneori peisajul altdorfian, animat de fortele panice ale naturii originare, se inchide in sine si se condenseaza in padurea infioratoare unde sfantul gheorghe urmareste balaurul, alteori se intinde in nesfarsire, pana la ceea ce pare a fi capatul lumii, in batalia lui alexandru, unde natura, in concordanta cu marea drama umana, isi desfasoara intreaga splendoare si tot registrul tragic intr-un amurg de apocalips. Ocupand un loc din ce in ce mai important in pictura religioasa, peisajul german e la unison cu emotia starnita de scena reprezentata: natura inceteaza de a mai fi un decor — asa cum era pentru italieni — ea participa, de parca intreaga lume ar lua parte la suferinta sau iluminare. Stigmatizarea sfantului francisc e insotita, la hans bries, de un cer extraordinar, in galben si negru, unde zboara, asemenea unei pasari fantastice, un crucifix inaripat, si la alldorfer, arborii contorsionati sunt ravasiti, zdruncinati, de o furtuna supranaturala. Intamplarea sfantului crislofor trecind peste un rau, pictata de un anonim numit maestrul sfantului cristofor, se desfasoara intr-o atmosfera de sfarsit de lume, sub niste nori sangerii, printre paduri cu culmile retezate si copaci scosi din radacini, printre stanci de apocalips si ape fierband. Stravechea padure germanica ce-i infricosase pe legionarii lui cezar, ramasa loc de spaime si de uimire, isi inalta in jurul pusinicilor lui mathias grunewald trunchiurile milenare acoperite de muschi si licheni, parca spre a conferi evenimentului supranatural splendoarea stranie si nelinistitoare a unei naturi de unde vechile divinitati paganc n-au fost inca alungate.

Dar putea crede chiar ca aceste divinitati nevazute, manifestandu-se sub aparenta lumii vegetale, tainice si de temut, devin padure, ca sa se alature momentelor celor mai patetice ale noii religii, a zeului alb, al carui prototip in miturile germanilor de odinioara a fost frumosul martir balder. Si in franta se intampla ca natura sa fie panica si ca zeitati ascunse sa salasluiasca in paduri, dar ele nu participa la acel myslerium ireinendum care i-a fascinat intotdeauna pe germani. Chiar irealul e temperat de nevoia de a adera la real, proprie francezilor. Misterul ramane evaziv, aluziv in peisajul din eva prima pandora de victor cousin. Evenimentele mitologice povestite de antoine caron, ca de pilda moartea semelei pe rug, au fost inspirate de divertismentele erudite si somptuoase organizate de curte in castelele sale, si daca padurea fontainebleau, indragita de pictorii renasterii din anturajul regelui, freamata de prezente sacre, acestea sunt fiice ale nimfelor, copacilor si apelor, cunoscute si venerate de greci, pe masura si dupa chipul omului, si nu puterile gigantice ale scandinavilor, carora le e cu neputinta sa se apropie de om: baia dianei, a pictorilor clouet, infatiseaza o femeie de o frumusete desavarsita si radioasa, insa doar o femeie, si nimic mai mult. In peisajul topografic, al bonului la avignon din incoronarea fecioarei de enguerrand quarlon (sau charonlon), de la villencuve-les-avignon, in pictura griului apartinand unui pictor anonim din scoala de la fontainebleau, a carui calma gravitate si realism inspirat il anunta deja pe poussin. Se manifesta gustul pentru natura naturala — daca nu intotdeauna naturalista — specifica pentru caracterul francez, gust pe care il vom regasi la inceputul veacului urmator la louis le nain.

Este o constanta a spiritului si a artei franceze pana la impresionism. Vertiginoasele arhitecturi ale lui jean gourmonl sunt o exceptie, ca si ruinele fantastice ale lui monsfi desiderio, francez emigrat la neapole. In miniaturile din caeur d ainour epris, atribuite regelui bene al proventei, se aliaza si se armonizeaza in chipul cel mai fericit adevarul obiectiv si acea intuire a misterului ce-lpatrunde, incetul cu incetul, dinauntru, transfigundu-l, respectand aparenta lucrurilor, insa adaugand acestei aparente o realitate supranaturala, care ii confera cea mai adanca semnificatie.