Stilul miscarii, adica redand sistematic si definitiv ca sinteza ceea ce impresionismul a iedul fragmentar, accidental si in consecinta analitic in timp ce balla voia sa demonstreze intr-unul din tablourile sale ca un cal ce merge ia trap are douazeci de perechi de picioare si punea bazele analizei miscarii si a sintezei formelor nascute din ea, poetul marinei fi revendica drept virtute esentiala a artei agresivitatea. Opeta ce nu are un caracter agresiv nu poate sa fie o capodopera in numeroasele manifeste lansate din 190o pana in 192o de catre futuristi se intampla ca aceasta agresivitate sa devina sistematica si sa ajunga ia absurd din cauza exagerarilor, dar o tinerete cuceritoare si calda este exprimata prin paradoxul: trebuie sa oinorhn darul de luna (marinei!i. Tot in manifestul din 1909, marinclli seria: vrem sa cantam dragostea de primejdie, obisnuinta energiei si temeritatii. Curajul, cutezanta, revolta vor fi elementele esentiale ale poeziei noastre oricat de impoitanle ar fi manifestele pentru istoria unei tendinte a esteticii moderne, mai ales operete sunt acelea care conteaza, iar daca vrem sa intelegem ce au aspirat sa faca si ce au realizat futuristii trebuie sa ne adresam chiar tablourilor lor. Umberto boccioni cu dinamismul unui biciclist. Straturi ale atmosferei. Elasticitatea luminii viteza de balla, fortele centrifuge de carlo carra, dinamismul unui automobil de bussolo (1913), dinamismul unei dansatoare de gino severini (1912) sunt ilustrari excelente ale continutului teoriei dogmatice a futuristilor si ale aplicarii ei plastice si picturale.

Pentru a-l intelege trebuie sa revenim tot la formula lui boccioni, care pe langa faptul ca e un maie pictor si un mare sculptor, e si unul din teoreticienii cei mai elocventi ai miscarii: un cal in miscare nu e un ral oprit ce se misca, ci un cal in miscare, adica altceva, ce trebuie conceput si exprimat ca ceva total diferit dupa cc au afirmat: in intuitia noastra moderna a vietii nu exista nimic imobil futuristii gandesc in miscare, vad in miscare, si oricat de paradoxala ar fi expeiienta lor, ci pretind ca o justifica prin operete lor. Futurismul n-a durai mult, ca scoala, ca grup, ca incercare de sistematizare; o marc parte din doctrina sa si mai ales experietitelc salo s-n transmis unor curente din aita abstracta, dar in sine, el nu mai are decat valoarea unui document istoric, semnificand unul din numeroasele eforturi facute de pictura la inceputul secolului al xx-lea pentru a se innoi. El nu pulea sa scape impasul in care se inchisese poate chiar datorita dogmatismului doctrinar, sistematic si agresiv, care duce foarte usor o estetica la sterilitate; acelasi lucru s-a intamplat, dupa cum am putul vedea, cu cubismul. Reprezentarea miscarii nu e decat o conventie cu care pictura s-a multumit din preistorie si din care a trait, e evident ca imaginea imobila nu poate fi inzestrata cu miscare autentica si eficace. In cazul cel mai bun, futurismul n-a fost decat un iluzionism si se poate spune ca a da unui cal douazeci de picioare nu inseamna a reprezenta trapul iui mai mult decat dandu-i patru; sugerarea miscarii exista in imaginatie, iar pictorul trebuie sa faca apel mai degraba la imaginatie decat la reprezentarea materiala.