epoca romanica este prin insasi natura ei si prin chiar structurile arhitecturii, prielnica mai mult decat oricare alta artei murale si narative. In toata europa infloreste in aceeasi vreme un limbaj pictural de o extraordinara bogatie. Are e domeniul specific al picturii romanice? Din spania pana in polonia, din norvegia in sudul italiei, ea se intinde cu o uimitoare abundenta si o inepuizabila diversitate. Retutindeni, zidurile povestesc si canta cu orbitoarea gama de culori a frescelor dintre care atalea ansambluri sunt astazi sterse, sau s-au estompat atat de tare incat au ajuns imposibil de descifrat. In franta, le intalnim la saint-savin-sur-gartempe, la berze-la-ville, la tavent. In italia, la sanl’angelo in formis, la castelseprio, la anagni, la civate.
In germania — la reichenau, la godbach, la zillis; in spania la tarrassa, la tahul, la seo de urgel. In iugoslavia la sopocani, la decani, la studenica. In anglia ia claylon, la hardham, ia winchester. La orresler in danemarca, la kaga in suedia, la stara boleslava in cehoslovacia. Si alte sute de nume care se impun memoriei celui ce ar vrea sa le treaca in revista pe toate. In acest domeniu, ca si in atatea altele, din pacate, au fost faurite de zece ori, de sute de ori, poate, mai multe creatii decat cele care mai dainuiesc. Si ar mai trebui sa amintim manastirile unde artistii calatori sunt gazduiti, si relatiile stranse dintre manuscrisele ornate cu miniaturi in scriptoria — care sunt prea numeroase si pun prea multe probleme ca sa poala fi examinate aici — si pictura murala, influentele exercitate in ambele sensuri, intre manuscrise si fresce, fara sa uitam ca sculptura si artele zise minore: tesaturile, fildesurile, urile, joaca si ele un rol in aceste schimburi.
Astfel, piciorul medieval devine nu numai practician al unei tehnici extrem de savante, ci si un om de cultura, in contact cu societatea erudita a vremii sale, imbogatindu-si neancetat prin aceste legaturi potentialul pictural si cunostintele teoretice. Extraordinara stiinta a spatiului reprezentational si a spatiului spiritual, cel de al doilea ghidandu-lsi inspirandu-l pe primul, lasa sa se intrevada la acesti artisti de un inalt rafinament, despre care se pretinde adesea ca ignora perspectiva. Intreaga structura a universului vizibil si invizibil, pe care le cunosteau tot atat de bine ea si geometria si matematica la nivelul talentelor acelei epoci, asa cum a demonstrat-o cu multa putere de convingere si subtilitate i. uerry in cartea sa despre pictura romanica. Meritul de capetenie al acestui pictor este ca a operat cu mult mai multa forta decat in oricare alta epoca, fuziunea totala a elementului intelectual, integrat insasi substantei lucrurilor, cu materia trupeasca. Spiritul ia in stapanire cu totul aceasta materie si o transfigureaza fara sa o distruga, fara sa o dezumanizeze. Astfel, distanta mentinuta intotdeauna de catre arta religioasa intre spectator si ceea ce se reprezinta, oricat ar fi de mare in pictura romanica, nu e niciodata exclusiva, nu devine prohibitiva. In vreme ce pictura bisericii orientale se imobiliza intr-un formalism idealist, hieratic, schematic si aproape dezumanizat, aceasta tendinta spre abstractiune care a dominat in occident un anumit timp si sub influenta bizantului, pierdea teren in fata unei vointe nu propriu-zis naturaliste, nici macar realiste, dar care aspira spre integrarea umanului.
Totusi notiunea de sacru care conferise esteticii crestine acel sentiment al maretiei monumentale, solemne, va mai domina inca anumite aspecte ale artei carolingiene si romanice. Severitatea impunatoare si inlimidanta a unor cristosi francezi din veacul al xll-lea, cel de la berze-la-ville, de pilda, frate al pantocratorului bizantin, si cel, de o constructie pur intelectuala si geometrica, de la monloire, dezvaluie inca teama de acel cu totul altceva dominand si stilizarile fantastice ale chipurilor in manuscrisele irlandeze, ca si transpunerile florale ale figurilor de sfinti in frescele catalane, unde trasaturile chipului se ascund in volute de frunze, in meandre de tije si ramuri.