Aceasta functie de a nara o intamplare, incredintata mai intai povestitorului, caci in societatile cele mai primitive nu exista o scriere pentru a transmite istorisirile, si apoi scriitorului care prin mijlocirea semnelor, ii comunica cehii ce stie sa citeasca istorisirea ce, mai inainte, putea fi doar ascultata, aceasta misiune de a fixa si de a difuza idei, sentimente si amintiri despre intamplarile trecute, memoria oamenilor ce nu mai sunt, aceasta misiune a fost impartita intre pictura si scriere, si, in anumite cazuri, nu stim unde sa tragem hotarul intre una si cealalta. Pe oasele de balena gravate de eschimosi, povestind marile expeditii de vanatoare, pe pieile de bizon zugravite de indienii din america de nord, imortalizand faptele mari ale sefilor renumiti, in picturile rupestre din africa de sud inscriind spre aducere aminte razboaiele dintre bosimani si populatiile banlu, figura, imaginea, e deopotriva un derivat al piclogramei si un semn, dar ele sunt incorporate unei actiuni; ele povestesc o istorie. Marea arta de curte, fie ca face apel la pictura sau la sculptura, joaca un rol functional; vanatorile iui asurbanipal de la ninive, razboaiele lui ramses pe peretii templelor de la karnak, galeria bataliilor de la versailles ridica in slavi gloria suveranului in ochii celor fara stiinta de carte ce nu pol sa se adreseze cartilor. Dar o pictura nu poate sa infatiseze decat un episod dintr-o succesiune de evenimente desfasurate in timp. Pentru a face posibila sugerarea acestei succesiuni temporale intr-o imagine imobila, se intampla ca un tablou sa se intinda in lungime in asa fel incat sa prezinte desfasurarea faptelor, net diferentiate si in acelasi timp in continuitatea lor. Asa sunt, in pictura antica, treptele initierii in riturile secrete la vila misterelor din herculanuni si aventurile lui ulisse pe frescele romane descoperite la esquilin si aflate astazi la vatican. Pictorii toscani si umbrieni din veacurile al xlv-lea si al xv-lea, ce descriu tema atat de des repetata a vietii analioretilor, alaturau intr-un peisaj de munte fantezist, locurile unde pusinicii isi vedeau de indeleinicirile vietii lor pioase.

A fel. Pictura bizantina, si mai apoi cei ce zugraveau icoanele rusesti, intruneau intr-un singur panou diferitele episoade ale vietii lui cristos. Uneori chiar, asa cum se intampla la primitivii italieni, imaginea de mari dimensiuni a sfantului e incadrata de o intreaga serie de imagini mai mici consacrate povestirii evenimentelor celor mai importante din viata lui. ; poate intrebuinta ruloul, ca in china sau in japonia, care, desfasurandu-se, arata succesiunea faptelor, intr-un fel de banda fara sfarsit unde momentele, adesea destul de indepartate unele de altele in timp, se inlantuie fara rupturi, ca niste secvente de film. Piciorul mai poate, asa cum facea sculptorul vanatorilor din asurbanipal si al razboaielor lui ramses, sa aleaga momentele cele mai importante si mai emotionante ale cronicii regale si sa le juxtapuna pe perete, izolandti-le intr-un cadru ca sa sublinieze ca fiecare e un eveniment in sine, si in acest fel. Accentuandu-i semnificatia si eficacitatea. Legerea si dispunerea episoadelor astfel reunite intr-o continuitate narativa a carei unitate e intacta in ciuda fragmentarii in episoade, are in decoratia picturala sau in mozaic a bisericilor bizantine o semnificatie ce merge dincolo de insusi faptul relatat si se imbogateste cu implicatii liturgice, teologice, simbolice si mistice.

Astfel, arta evului mediu intrebuinteaza foarte frecvent aceasta capacitate de a povesti istorisiri pictate, cel putin atata vreme cat arhitectul va oferi pictorului o intindere larga de perete cerand, intr-un anumit sens, o decoratie; asa se intampla, mai ales, in bisericile bizantine carolingiene sau otoniene si in cele romanice. Ma tarziu, cand elanul pilastrilor inalta boltile pe care le sprijina si ferestre imense se deschid in zid, decoratia murala, lipsita de suportul ei, va dispare; ca e inlocuita atunci de alte mijloace de expresie, favorizand in aceeasi masura desfasurarea stilului narativ: tapiseria ce se va intinde de la o coloana la cealalta, vitraliul historiat cuprins in fereastra, tabloul de altar sau retabhd reluand functia pe care o avea pictura murala, de a povesti o istorisire. In functie de conditiile materiale, sociale, climatice, economice chiar, natura mijlocului de expresie picturala se schimba. Ele sunt favorabile frescei si decorarii exterioare a cladirilor. In italia, de pilda, goticul franciscan, de o simplitate ascetica, impune biserici cu largi pereti goi ce vor furniza un excelent teren pentru actiunea freschistilor. Dimpotriva, in goticul foarte elaborat si ornat din germania, in chip cu totul firesc tabloul de altar va lua locul picturii murale si vastele panouri cu parti mobile vor putea gazdui toate istorisirile pe care freschistii le povesteau pe boltile de la sainl-savin in franta, pe zidurile bisericii de la reichenau in germania, sau ale capelei scrovegni la padova. Important e faptul ca pictura adopta stilul narativ, i se adapteaza si ajunge la reusite extraordinare.