in ceea ce priveste maniera de a picta, in vilele din campania unde se afla cele mai numeroase si mai frumoase exemple de arta romana, se intalneste intrebuintarea distincta sau simultana in aceeasi compozitie a trei tehnici cunoscute in antichitate, fresca, de care am vorbit deja in legatura cu etruscii, detrampa care va continua si in italia evului mediu si a renasterii sub numele de tempera si pictura cu ceara sau encaustica, cazuta in desuetudine mai ales dupa ce raspandirea picturii in ulei a facut cunoscut acel luciu neted, stralucitor, inalterabil, obtinut mai inainte cu ceara. Oricare ar fi fost tehnica utilizata, pregatirea suportului, adica a peretelui, era foarte ingrijita: stim de la vitruviu ca pe perete se intindeau sase straturi suprapuse de tencuiala: straturile inferioare erau de nisip, si destul de grosolane, cele superioare dimpotriva erau dintr-un amestec de var deshidratat si pulbere de marmura: totul era netezit cu niste batatoare numite baculi pana ce peretele era absolut lins. Am explicat, deja ce este fresca: pentru detrampa se utiliza un amestec de pamanturi colorate si un liant din clei, ceara, ou, guma si ulei; era intrebuintata in acelasi mod ca si culoarea amestecata cu apa pentru fresca. Pictura cu ceara era mult, mai complicata: ceara do diverse culori. Topita la foc si pastrata calda si fluida in paharele de metal. Era luata si asezata pe tencuiala cu instrumente variate semanand cu niste ponsoane. Spatiile, mistrii care intindeau aceasta pasta calda pe peretele absolut egal astfel incat legaturile si racordurile erau imperceptibile: dupa aceea artistul lua un fier cald asemanator unui fier de calcat si-l plimba peste toata suprafata compozitiei ca ea sa primeasca o minunata stralucire si o netezime si egalitate fara cusur a substantei si a tonului.

Se povesteste ca pictura cu ceara a inceput sa fie intrebuintata in grecia pentru impodobirea corabiilor. Care erau acoperite cu un penel de ceara topita la loc, careia, afirma pliniu, nu-i poate aduce stricaciuni nici soarele, nici apa sarata, nici vantul. Tocmai din aceasta cauza isi pictau grecii si statuile, ceea ce ne pare un sacrilegiu cand ne gandim la marmura splendida din care erau facute: urmele policrome existente inca pe kore-le de la muzeul de pe acropole, de pilda, arata ca nu cri vorba de o impestritare. Tenta generala, fondul de leu, cum am spune noi astazi, era de culoarea pielii, ca fildesul, pe care ieseau in evidenta coloritul natural al parului, ochilor, buzelor si cateva amanunte in impodobirea vesmintelor. Ceara intrebuintata era cea de albine, care se topea la vreo saizeci de grade; era amestecata cu unele substante rasinoase. Bitum, sarcool, maslic. Lamaie.

Poate acestea erau acoperite cu un verniu si cauterizate cu ajutorul unui resou plat numit "cauler", care lega si unifica tonurile. Varietatea substantelor din pictura romana nu se prea impaca cu utilizarea exclusiva a frescei; azuriul de egipt si verdele nu pot fi puse pe un perete umed; trebuie deci puse pe uscat, ceea ce in materie de fresca e o adevarata erezie. In reprezentarea falselor elemente arhitecturale si de decoratie nu era cu putinta decat lucrul pe uscat. Se pare deci ca fresca propriu-zisa a fost inlocuita cu un fel de delrampa pe baza de var liidratat si saponificat. Luciul si lustrul erau obtinute printr-o frecare riguros egala a intregii suprafete, ceea ce dadea detrampei stralucirea cerii, caci encaustica mi era intrebuintata atunci decat pentru anumite culori, pentru cinabru, de pilda, si anumite retusuri erau menite sa dea o impresie speciala de relief. Cele spuse privesc pictura murala, dar existau si tablouri de sevalet, executate mai ingrijit decat marile decorari, si rezervate probabil artistilor renumiti. Cunoastem existenta acestor tablouri de sevalet fiindca sunt infatisate in trompe-l’oeil pe unii pereti, sau pentru ca se observa golul lasat de ele cand au cazut.

Cu putinta sa fi fost acele pinakes grecesti, sau imitate dupa greci, pictate pe placi de marmura, adesea de import. Arron si murena se pare ca ar fi adus din lacedemonia numeroase pinakes si chiar bucati intregi de fresca.