la jumatatea drumului, s-ar putea spune, intre intelectualismul unei geometrii pure si libertatea fara frau a unui dinamism brutal sau rafinat, dupa caz, si care poate merge pana la informai, exista o tendinta ce retine in forme total nenaturale ceva din emotia transmisa de natura. Iubesc mai mult natura de cand am incetat sa o mai pictez, spunea kandinsky. Pentru artistii care asculta strigatul adine al elementelor, natura nu mai e o serie de mostre ale unor fenomene superficiale si accidentale. Si dimpotriva, un manunchi de energii primordiale, de forte telurice, simtite intr-o stare de comuniune cu natura, mai slransa si mai cosmica. Germanul fritz winter, francezii bazaine, manessier, ubac sunt foarte aproape de acest naturalism abstract, marcat adanc de marile forte active ale universului. Se intampla de asemenea ca misterele unicitatii vietii intelectuale a individului si aceasta perceptie confuza a maretei pulsatii a naturii sa nu se traduca in figuri geometrice, nici in proiectii ale dramei concretizate in forme spontane si aproape inconstiente, ci sa apara sub forma semnelor hieroglifice scmanand cu alfabetul spiritului lumii pe care acei nalurphilosophen si romanticii germani il cautau in desenul scoartei copacilor, in vinele stancilor, in zgarieturile metalelor, in jocul chi-ciurci pe o fereastra. Firesc ea aceasta arta a semnului sa apara in tarile care au dus cel mai departe rafinamentul si subtilitatea caligrafiei ce apartine deopotriva scrierii si desenului — china si japonia — si ca ea sa poata fi intalnita la baumeister, cel ce creeaza hieroglifele miturilor sau la mark tobey cel mai reprezentativ pictor al scolii pacificului — ceea ce nu e surprinzator pentru ca numai oceanul pacific desparte statele unite de asia.

Informal. Pictura abstracta va fi in viitorul istoriei timpului nostru un reflex extrem de real si instructiv a! Tulburarilor psihologiei moderne si al vicisitudinilor societatii. Cu cat aceasta lume e mai groaznica, asa cum se intampla in zilele noastre, cu atat arta devine mai abstracta, in timp ce o lume fericita produce o arta a realului, spunea paul klee. Tragedia epocii atomice traieste intr-o maniera tulburatoare in pictura infor-mala, care e consecinta extrema a operatiunii de abstractizare, rezultatul ci limita dincolo de care nu mat pot fi decat vidul vestit de albul pe alb al lui malevici. Era de fapt inevitabil ca o metamorfoza atat de profunda a formei, si chiar a notiunii de forma, sa duca la concluziile ei ultime tentatia de a respinge insasi forma abstracta. In aceasta tentatie s-a nascut limita excesiva a esteticii abstracte, pictura informala sau tasismul.

Acest calificativ e inexact dealtfel pentru ca notiunea de forma e foarte larga si pentru ca arta tasistilor ajunge, cu sau fara voia lor, la forme. Caracterul revolutionar al non-figurativului ar fi putut duce la aceasta pozitie extrema care acuza forma de a fi un element ordonator al emotiei, si prin aceasta ea neaga deci libertatea absoluta despre care s-ar putea spune in mod paradoxal ca revendica dreptul de a fi fara forma. Aceasta pictura inforinala are violenta agresiva si brutala a strigatului nearticulat, a unei explozii ce subliniaza caracterul fatal, involuntar agonic al acestei proiectii tragice intr-o izbucnire de pete in dezordine, spontana si necontrolata, necondusa de nimic. Un tablou de wols, de mathieu este astfel materializarea unei clipe — un tablou foarte mare putand fi pictat, in cazul lui mathieu, in cateva minute, atat de rapida e izbucnirea.