problema reprezentarii miscarii constituie in pictura, ca si reprezentarea spatiului si iluzia celei de-a treia dimensiuni, un fel de paradox de vreme ce orice imagine, pictata sau sculptata, nu e decat o sectiune , o clipa foarte scurta, detasata, izolata de miscare, care e esentialmente continuitate. Statismul clasicilor ce nu incerca sa surprinda o miscare oarecare si gesticulatia violenta a pictorilor baroci, a romanticilor, care sugereaza aceasta continuitate evocand miscarile ce preced clipa reprezentata si miscarile urmatoare, nu sunt solutii ale acestei probleme. Numai in secolul al xx-lea, epoca de rasturnari importante ale esteticii, cand experientele cele mai indraznete si disperate au fost incercate, unora dintre pictori le-a venit ideea sa includa dinamismul in statica si sa vrea ca tabloul, obiect imobil prin natura sa, sa faca perceptibila spectatorului desfasurarea miscarii. Neindoios faptul ca lucrarile unor fizicieni privind descompunerea imaginilor si primii pasi ai tehnicii cinematografice i-au impins pe artisti sa atace frontal obstacolul de netrecut si sa compuna tabloul de asa maniera ca el sa poata infatisa, nu imobilizarea miscarii, asa cum se facuse pana atunci, ci reproducerea miscarii insasi. Chiar inainte de a se fi ajuns la punctul limita al unor pictori abstracti care au inserat in tablou un mecanism ce pune in miscare parti, pentru a obtine o surpriza optica si care au gasit solutii variabile insolubilului, printre scolile din secolul al xx-lea, se disting mai ales rayonismul rus, de care se apropie intr-o oarecare masura delaunay, marcel duchamp, inspirat si de dada, si mai ales marele curent al futuristilor ce a cunoscut momentul sau de celebritate si a exercitat o influenta ce nu poate fi trecuta cu vederea. Se punea problema ca imaginea sa fie impartita in portiuni diferite, fiecare reprezentand un moment din succesiunea miscarii, ca intr-o imagine de film care nu are inteles deplin decat in desfasurarea peliculei. Dimpotriva insa, in tabloul tuturor pictorilor pe care i-am putea numi mouve-meutisti , spectatorul percepe simultan aceasta succesiune perceputa doar succesiv in film.

Rayonistii larionov si gonciarova au cautat astfel integrarea unui ritm ce ne duce la un adevarat iluzionism optic si ne face sa ne gandim la miscaite mai mult decat o reprezinta. Nud coborand scara (1912) sau blegele si regina inconjurati de nuduri grabite (1912) de marcel duchamp nu sunt nici ele iluzioniste, caci decupajul formei e total arbitrar si nu are nimic de-a face cu lucrarile fizicienilor din acelasi domeniu. In schimb futuristii au pretentii stiintifice si se intampla chiar sa doreasca sa egaleze natura. Pentru noi, gestul nu va mai fi un moment oprit din dinamismul universal; el va fi in mod decisiv senzatia dinamica eternizata ca atare, spunea manifestul tehnic al lui boccioni in 1910. Iacomo balla isi explica unul din tablouri punand-o pe fetita lui sa fuga prin fata ferestrei si aratand ca a reprodus exact miscarea picioarelor. Aceasta ambitie de a introduce intr-o arta imobila ca pictura — ca si sculptura — un element atat de strain ca miscarea, e sporita de toate aspiratiile moderne ale acestor pictori indragostiti de viteza, interesati de noua viziune a lumii pe care o ofera avionul. Dorinta lor de a distruge muzeele — care din fericire n-a fost niciodata tradusa in fapta — e simbolica pentru nevoia totala de reannoire a reprezentarii ce culmineaza prin a pune stapanire pe miscare, cucerire triumfala a acestor primitivi cu o sensibilitate total transformata , cum se numesc ei insisi.

Se poate vedea aici o semnificatie metafizica. Dinamismul in pictura si sculptura e un concept evolutiv al realitatii plastice. Expresia unei sensibilitati ce concepe lumea ca o succesiune infinita a unei variatii in evolutie. Interpretand mobilitatea acestei evolutii care e viata insasi, noi, futuristii am putut crea forma tipica, forma formelor, continuitatea (boccioni, 1914). Fragmentarea imaginii in forme inlantuite unele de altele duce la un divizionism absolut al obiectului in sectiuni ce se vor infinitezimale pentru a atinge intr-adevar.