Cum trebuie sa citim, in sfarsit, valmașagul halucinant de animale, suprapunandu-se unele peste altele in „sanctuarul de la trois ireres, unde dracușori neliniștitori, hibrizi intre oameni și ani male, asemenea satirilor antichitații sau demonilor din aria evului mediu, par niște pastori magici ai turmei de reni, bizoni și cai printre care danțuiesc cantand din flaut? Se va discuta mult și despre renumitul vrajitor sau zeu din aceeași peștera, și faptul ca i se da, fara deosebire, unul sau altul din aceste nume, arata ca nu se știe inca daca ne aflam in fața unui fel de preot mascat sau a unei ființe supranaturale ce ne duce cu gandul la un mare pan al lumii preistorice, zugravit in negru, deasupra turmelor pestriț colorate, intr-un loc aproape inaccesibil, care trebuie sa fi fost ultima apariție — și cea mai impresionanta — rezervata inițiatului la capatul grelelor sale incercari. Se prea poate și ca acești dracușori hibrizi sa ii fost, ca și acei alcheringa din australia sau inuas ai eschimoșilor, niște genii demiurgice, jumatate zei jumatate animale, suflete ale animalelor moarte, metamorfozate, duhuri elementare conducand drumul universului. Chiar daca nu putem avea informații exacte asupra ințelesului imaginilor, și daca via curiozitate pe care o starnesc se lovește de prea multe necunoscute, pictura preistorica e un izvor nesecat de incantare pentru cel ce vrea s-o studieze, prin insași natura figurilor și, pe plan secundar, prin problemele estetice și tehnice legale de ele. Daca incetam sa le privim ca opera unor „primitivi" neindemanatici și naivi, cufundați in mitologii grosolane, aceste picturi devin deosebii de captivante. Arta fantastica de azi, cea a suprarealiștilor, care ne-a ajutat deja sa reevaluam pe drept cuvant pe unii pictori mai vechi, uitați, ca monsii desiderao sau arcimboldo. Ne duce nemijlocit la preistorie și ne invața ca „dracușorii" de la trois ireres.

De pilda, și-ar gasi foarte bine locul intr-un iad al lui hieronymus bosch. Din aceste „olimpuri preistorice țașnesc figuri puternice, demoniace din unghiul nostru de vedere, zeul jumatate leu jumatate ren de la trois freres, diavolița paroasa, totodata grotesca și inspaimantatoare de la ngungunda. In nord-vestu! Australiei, cu trupul obez avand slriații verticale roșii, marele zeu de la sfar descoperit de henri lhote in tassili-adjer (unde intalnim și amprente de maini mutilate in negativ), inalt de șase metri, cu capul lui de insecta și cu tagma lui de rugatoare cu cranii sferice fara chip. In ceea ce-l privește pe marele zeu „marțian, — botezat astfel de henri si hote datorita asemanarii lui cu unele plasmuiri științifico-fantastice. Asemanare care, luata in sens propriu de catre unii, a facut sa i se reproșeze marelui savant, explorator al „muzeului saharian, ca a afirmat, fara dovezi, venirea unor ființe din marte ce ar li colonizat sahara la o data necunoscuta a istoriei! — el domnește peste un popor extraordinar, de demoni-minori din jabbaren, contemplandu-i pașnic cu ochii sai mari și rotunzi din dosul hublourilor unei caști de scafandru sau de calator interplanetar.

Daca e intotdeauna mai interesant sa cunoaștem contextul metafizic al unei picturi decat sa ignoram ce ințeles are ea și ce reprezinta, nici placerea gratuita pe care ne-o provoaca arta rupestra nu este de neglijat. Pe nedrept ar crede profanii ca doar specialiștii avand chei necesare pentru a o ințelege ar trebui sa se apropie de ca. Tuturor celor pe care ii mișca. Ii emoționeaza. Ii distreaza sau ii incinta imaginile frumoase, capodoperele create de homo pictor din paleolitic, le rezerva bucurii de nesecat. Micile personaje nervoase și neastamparate din levantul spaniol, cu certurile lor nesfirșite, caii mareți de la l.ascaux, ce ne duc cu gan-did la cei de la part сноп sau la armasarii mongoli «le la mormintele dinastici han. Preoții .șacali de la eezzan.

Sfașiind rinocerii, berbecii uriași de ia ilabelor, purtand soarele intre coarne, blandele și pașnicele antilope de la drakensberg din orange, odlhnindu-se. Vanatorii de canguri de la gosford, din .noile galii de sud (australia), ar putea fi socotite printre piesele importurile ale acestui muzeu imaginar al preistorici care ar fi atat de interesant de realizat astazi, cel puțin prin reproduceri. Și care ne-ar invața atatea lucruri despre nașterea artei, despre primele tehnici, despre ideile estetice generalizate in timp și spațiu și. In sfarșit. Despre conținutul tablourilor situate chiar la inceputul acestei grandioase arte care pastreaza lotuși o semnificație esențiala: sa exprime sacrul cuprins in vizibil, sa faca vizibil nevazutul, ceea ce e, in definitiv, potrivit concepției noastre, funcția majora a artei.