furia iconoclasta a domnii mai intai de la 726 la 787, incurajata de militari, de functionari si de inaltul cler. In vreme ce calugarii si poporul, credinciosi imaginilor lor venerate, incercau sa nu se lase dusi de curentul care-i mina. El de al doilea sinod de la niceea, din 786, a pus capat acestui vandalism oficial, proclamand ca imaginile tiu erau doar ingaduite, ei si recomandate si reintoarcerea la arta religioasa a fost primita cu un marc entuziasm popular, amenintata apoi inca o data de catre iconoclasm intre 815 si 842. In urma acestui al doilea val campul de activitate al artistului si limitele sale au fost definite exact si s-au fixat regulile unei iconografii imuabile, impunandu-i-se pictorului un program foarte strict de in care nu trebuia sa se abata. Astfel, aceasta arta bizantina s-a statornicit in simbolismul ei hieratic, anii-naluralist. Foarte inlelcctualizal, adresandu-i-se mai mult spiritului decat inimii si simturilor, si ea avea sa domneasca la constantinopol pana la caderea lui sub loviturile musulmanilor in 1453 si sa ramana o lege inviolabila a esteticii religioase din lumea slava, unde, dupa indicatia sfantului vasile, la care se refera calugarul dionisie in renumitul sau tratat despre pictura: erminia de la alhos, asa precum cinstirea icoanei trece asupra sfantului dintr-insa, tot astfel si necinstirea. Compozitia imaginii mai trebuie sa urmeze indrumarile riguroase al caror ecou e erminia de ia athos, care aduna in acelasi timp si toate retetele tehnice, necesare artistului.

In primul rand ea trebuie sa fie reproducerea fidela a modelelor originale, carora fi se atribuie o origine supranaturala, numite imagini arheiropoietes: cel mai bun lucru era copierea lor cat mai fidela fara nici o innoire. Oricine se mentinea pe linia traditiei estetice si teologice, putea fi sigur ca face o opera de arta excelenta din toate punctele de vedere si ca-si asigura mantuirea vesnica. Aceasta conceptie despre pictura nu era deloc prielnica innoirii, originalitatii, aportului personal al individului, insa ei ii datoram monumentalitatea grandioasa a unei arte statice si acorporale din care elementele sensibile sunt alungate in favoarea unui hieratism impresionant prin masa sa, prin stralucirea culorilor, prin nobletea supraomeneasca a formelor si interesul doar pentru esential, pentru ceea ce e vesnic. Aceasta arta se desfasura cu maretie in fresca, care e, asa cum am vazut, o veche traditie crestina, si mai mult inca in mozaic, pe care l-am putea numi o pictura de piatra si sticla , ce nu poate fi stricata sau distrusa, mai rezistenta decat pictura propriu-zisa, unde lumina joaca in scanteieri minimale si care, prin tehnica si stilul sau. Dictat de material, se preteaza mai bine acestei rigiditati intimidante a personajelor sacre, evocarii irealitatii in realitatea insasi. Retetele tehnice indicate in erminia de la athos sunt rodul unor stravechi invataturi. Chiar daca fresca este, asa cum s-a pus.

O arta a saracului — daca e comparata cu somptuozitatea minunata a mozaicului — creeaza si ea, insa, capodopere. Bineinteles, cu conditia sa nu se indeparteze de regulile a caror codificare e rezultatul unei practici de mai multe veacuri si a experientei mai multor generatii de artisti, care si-au transmis formulele, tainuite la inceput, pentru ca doar cei initiati sa profite de ele, ajunse apoi in domeniul public al atelierelor de pictura din manastiri, unde arta era toi atat de imobila ca si adevarurile teologice si ceremoniile sacre de liturghie. Printre sfaturile transmise de calugarul dionisic se afla, chiar la inceputul erminiei, indrumarea privitoare la felul cum trebuie facute calcurile, sau antibolurile. Tablourilor antice: aceasta confirma cele spuse mai inainte despre respectul de care se bucura o opera moderna, reproducand cu exactitate un prototip antic: utilitatea calcului era, de aceea, do a asigura asemanarea fara gres a copiei, sau replicii, cu originalul. In cazul cand nu poti primi invatatura de la un maestru stralucit, cel mai bun lucru, recomanda calugarul de la furna-agrapha, e sa copiezi exact tablourile lui manuel panselinos, care a trait in timpul domniei lui andronic si a executat frescele manastirii kares — la muntele athos. Mai multe biserici aveau icoane de ale lui, si el era, spune dionisie, asemuit cu luna in toata stralucirea ei, inca de la inceputul manualului sau practic. Dionisie le reaminteste celor ce-l vor citi ca cinstirea icoanei trece asupra sfantului dintr-insa: el ii condamna pe cei ce.

Executind calcuri dupa fresce sau icoane, lasa pete negre care strica pictura; el da deci sfatul ca originalul sa fie mai intai spalat, apoi sa se dea un verniu ca sa fie protejat si abia apoi sa se faca antibolul dupa ce tabloul a fost astfel aparat.