vizionar claustrat intr-o singuratate artagoasa, maulbertsch a pictat in decursul a patruzeci si cinci de ani cincizeci si noua de ansambluri comparabile cu picturile sale imense din biserica piaristilor din viena sau din aula universitatii din acelasi oras. Un bizar asemenea dainuitului benkovic, a carui maniera neagra ii anunta pe goya si daumier, un pasionat de teologie, construind un plan simbolic si liturgic la fel de riguros si clar ca cel urinat de michelangelo pe tavanul capelei sixline, si in sfarsit un maestru al tehnicii, pasta sa colorata fiind cu atatea ape, atat de originala, atat de patetica, atat de incandescenta de parca ar tasni din creuzetul in care un alchimist a amestecat si topit in foc pietrele pretioase cele mai stralucitoare. Ort in 1796, in pragul unei epoci care, incepand cu faimosul decret al printului elector al bavariei, karl-theodor, in 1777, canta prohodul barocului, cerand simplitatea clasicului , maulbertsch este una din acele figuri monumentale, care au existat intr-un numar atat de mare in germania secolului al хѵii-lea si mai ales in cel de al xviii-lea. Arta lor nu ajunge la concluzia negarii realitatii, ci la transfigurarea ei intr-o realitate spirituala si in manifestarile ei materiale, ceea ce constituie tinta si implinirea unei arte sacre. Emeliile barocului sunt deci asezate pe bazele unui puternic realism, mai ales cand perioada sa manierista, care a fost un compromis cu renasterea, s-a incheiat. Pe fapt manierismul se prezinta ca o ruptura cu realismul logic, stiintific, intelectual si sensibil in acelasi timp al renasterii. Idealizand figurile mai mult decat spiritualizandu-le, manierismul face perceptibila, prin marturia simturilor, o lume de himere si iluzii.

Inca in estetica scolii de la fonlaine-bleau vom vedea ca apar acele lungi corpuri sinuoase avand mobilitatea apei si trunchiurilor tinere pe care prim atice si niccolo del abate le vor imprumuta apoi lui parmigianino cu fecioarele sale avand un gat prelungit peste masura, ale caror surori, mai planturoase dar aproape tot atat de ireale, pot fi intalnite la germanul bartholomaus spranger, scaldandu-se intr-o atmosfera de legenda si vis la olandezul cornelis van haarlem, trans-formandu-se in flacari unde tot ce e carnal a ars deja, ia acel cretan devenit idolean, domeniko theotokopulos, care a trecut prin venetia inainte de a fi numit el greco. Acest irealism nervos si framantat, voluptuos la parmigianino si ascetic la el greco e incarcat de melancolie, cu o gratie dezamagita, vizibila ia tinerii printi, verii lui hamlet, pictati de englezul hilliard. Nticlasic, manierismul se vrea si antinaturalist: el inventeaza o lume pe masura si dupa imaginea viselor sale si opune conceptiei obiective a realului, ce forma solidul si lucidul substrat al renasterii, ideea ca fiecare om isi are propria sa realitate, ca el e pentru sine singura realitate existenta. Omplacandu-se in reverii, in reflexe, in fosnitoarele treceri de umbre peste pasiuni si figuri, el compune un decor unde substanta noastra e facuta din aceeasi tesatura cu visele noastre , dupa cum spune shakespeare, la care nimic nu merita sa fie luat in serios, si inca mai putin considerat tragic odata ce nu exista decat iluziile. Si totusi, in fond, acesti mancatori de flori de. Lotus, refuzand sa-si intrerupa somnul pentru a da fata cu datoriile aspre, cu incercarile necesare, ne fac o impresie dramatica. Alaturi de ei, robustii realisti din scoala iui caravaggio inaugureaza trecerea spre barocul dramatic printr-o puternica afirmare a obiectivului, dar e vorba de fapt de o realitate recreata interior, unde dinamismul patetic se integreaza nelinistii, boala a sufletului, careia to|i pictorii baroci ii sunt intru totul supusi, in loc sa caute volupluoasa anihilare a manierismului, aceasta melancolie angajeaza o lupta cu realitatea materiala a lumii, o lupta al carei cainp de batalie sunt simturile, inima si spiritul.

Exista in intreg barocul adevarat o latura in sensul propriu al unei intuitii in fata careia manieristii capitulau prin refuzul lor de a recunoaste si admite ceea ce e, problema lor initiala fiind intrebarea asupra posibilitatii de a se acomoda sau de a se reacomoda in voie cu fenomenele spatiului si timpului, cu substanta si sufletul, cu lumina si noaptea, cu viata si moartea.