spiritul chinez, minutios si ordonat, precis pana la meticulozitate, indragind clasificarile, ierarhizarile, coborahd de la inaltele speculatii metafizice si elanuri mistice pana la prescriptiile practice cele mai prozaice, estetica tratatelor de pictura e insotita de lectii utile privind chiar materialele de care se slujeste pictorul, suporturile, liantii, instrumentele. Sub acest aspect, penelul este de pilda accesoriul cel mai important pentru ca, prin intermediul mainii pictorului el transmite hartiei sau matasii fluidul vital care, ureand din adancurile pamantului si coborand din inaltul cerurilor, trece prin artist ca sa patrunda in tablou. Penelul nu e pus in miscare doar de incheietura mainii, ci de tot bratul, de umar, de trup chiar, belul in care e tinut, fie absolut vertical, cu varful degetelor, fie prins cu toata mina — ca un pumnal —, e foarte caracteristic pentru tehnica asiatica si corespunde ideii ca trasatura de penel e reproducerea unui gest, fixarea unui ritm, e un dans al mainii: simplificarea formei rezultate din aceasta trasatura, linia semnificativa, elanul spiritual subiacent actului material, adeziunea la vitalitatea ritmica a universului, identificarea omului cu natura, toate sunt cuprinse deja in penel si nu mai conteaza din ce e facut, ilustrul si rafinatul mi fei nepregedand sa picteze cu orice ii cadea in mina, cu o tulpina de lotus sau de trestie de zahar pe o panza oarecare. Trsaturile de penel, tusele, poarta, dupa forma lor, nume pitoresti. Asa cum le definesc diversele tratate: cingatoare infasurata, fir de canepa, nervura de lotus, lovitura de secure, par de bivol. In orice, din orice ar fi facut, penelul apare deja in secolul al iv-lea inaintea erei noastre: sau cel putin, de atunci se pastreaza cel mai vechi penel, dar, spune traditia. Se pare ca a fost nascocii intre 2697—2597 de catre un personaj mitic, un stramos civilizator, caruia i se atribuie numeroase binefaceri.

Trasatura de penel are o importanta extraordinara in pictura chineza, mai ales in laviu, despre care vom vorbi mai tarziu. Caci executia trebuie sa l ie imediata, fara retusuri, reluari sau corecturi. Definitiv in chiar clipa cand e indeplinit stabileste parca o legatura intre natura si pictor, intre concret si supranatural: eficacitatea lui e de ordin magic caci creeaza, in sensul cel mai puternic al termenului, o forma, asa cum e creata, o f inta vie, de vreme ce aceasta forma traieste. Asa cum a spus-o peinicci. Pictorul incearca sa evoce printr-o singura trasatura caracterul fundamental al unei forme; studiul sau va consista in a simplifica la extrem imaginile obiective ale lumii in a le substitui o imagine ideala, pe care o lunga meditatie а eliberat-o de orice contingenta. Suportul pe care se picteaza in vremurile stravechi este din bumbac, apoi din matase ecru sau hartie. In veacul al ѵіп-іеа, in timpul dinastiei sung se intrebuinteaza matasea fina muiata in apa clocotita, impregnata cu scrobeala si netezita cu un batator.

Odata cu dinastia sung se generalizeaza intrebuintarea matasii cu urzeala fina incleiata compact, hartia era facuta din fibre vegetale. Mai ales din bambus si preparata cu clei de alaun. Culorile erau obtinute din malahit. Care dadea o intreaga gama de verde, din cinabru sau sulfura de mercur pentru rosuri. Care era substanta vitala prin excelenta in alchimia laoisla. Chinovarul se obtinea si din prelucrarea sulfului, a mercurului si a potasei. In peroxidul de mercur se obtineau prafuri colorate, de iu rosul caramiziu pana la galbenul portocaliu.