primul in ordinea expresionismului belgian e ace! Van gogh care picta tarani din borinage, in timp ce le tinea predici, si care incerca sa surprinda o realitate mai reala decat propria ei aparenta si sens literar. Dorinta mea apriga e sa invat sa fac asemenea inexactitati, asemenea anomalii, asemenea retusuri, asemenea schimbari ale realitatii incat sa rezulte — si de ce nu — minciuni daca vreti, dar minciuni mai adevarate decat adevarul ingust ). Dorinta apriga de a trai in natura libera, departe de atmosfera artificiala si corupta a capitalelor, a condus in aceeasi epoca, la l'aethem saint-marlin din belgia si la worpswedc in germania. Doua grupuri de pictori formand comunitati mai eficace decat cele de la pont-aven sau pouldu. Unii scriitori si muzicieni au devenit asociati ai falansterului de la worpswedc care nu era in exclusivitate artistii - cu toata pozitia dominanta si dominatoare a paulei modersohn-becker. Ames ensor impinsese expresionismul flamand in jungla periculoasa a fantasticului.

A laethem saint-marlin, constant permeke. Ustave de sinet. Rits van den bergh, ei nu vor fi realisti, cu toate ca traiau printre tarani si aproape de pamant ca sa spunem asa: ei vor fi realisti in felul in care fusesera bruegel si bosch, cu o unda de fantastic, atrasi de suprarealism dar si de obiectivitatea nuda. Marile figuri plasmuite de permeke seamana cu golemul din legendele pragheze: ele sunt facute dintr-un lut avand culorile pamantului: cenusii si brune. Materia e grea, noroioasa, chiar miloasa, s-ar putea spune, aplicata pe panza cu constiinta de mestesugar a zidarului mai mult decat a zugravului. Uneori, taranii sai sunt asemeni unor constructii de cilindri si cuburi, aducand aminte din lectia lui cezanne — dar inaintea lui cezanne, flamandul rubens formulase aceasta invatatura: elementele sau principiile figurii umane pot fi reduse la cub, la cerc sau la triunghi — alteori le grupeaza, asemeni unor statui sumar cioplite (chermeza, tarani cu pisica, 1928, logodnicii, 1923). Dorinta de a reveni ia originar, la esential, ii inspira simplificari comparabile cu cele ale lui femard leger in 1912 (femeia in albastru).

Aceasta dragoste pentru realitate asa cum se prezinta ea. Fara infrumusetari, e unul din caracterele einice ale picturii din tarile de jos, de la inceputurile ei si aceasta arta s-a indreptat intr-o directie naturalista mai mult sau mai putin accentuata, trecand astfel prin renastere si chiar prin baroc. Dar un popor cu o imaginatie viguroasa nu se multumeste niciodata cu realitatea nuda; el cuprinde in ea. Adeseori fara sa-si dea seama, un element de neliniste si anxietate. Chiar si atunci cand se inspira dintr-o arta rustica, din goticul taranesc al unei sculpturi, cam pe vremea cand cubistii descopereau arta statuara africana, toata numai unghiuri si planuri contrastante violent. Permeke e un poet, un poet al cotidianului, cum e si verhaeren in campagnes hallucinees, poet al adevarului umil. Daca ar fi avut ceva din preaplinul de misticism al lui van gogh ar fi putut picta si el ghetele.

Scaunul, care nu sunt decat obiecte transfigurate, ca cele ale pictorilor fantastici, obiecte patetice prin banalitatea lor devenita nobila, aproape sublima prin asociatie cu suferinta umana.