putand fi vazute de departe, datorita puternicului lor relief in ronde-bosse si coloritului lor aproape tipator, statuile lipite de fatada infatisau trecatorilor surasul misterios al inteleptilor. Picturile impodobeau interiorul salilor de adunare ale calugarilor si chiliile lor. Le sunt executate chiar de catre calugari, cu o oarecare stangacie, compensata de o imaginatie alerta si solicitata de fantastic. Principalele teme ale acestor compozitii sunt imprumutate, asa cum era firesc sa fie, mai ales din episoadele vietii lui buddha: iluminarea, ispitirea lui mara. Moartea, si din pitorestile intamplari pe care preafericitul le-a strabatut in decursul vietilor sale de mai inainte, omenesti sau animale, povestite de jataka. Influenta indiei, de unde au venit primele scrieri budiste si ticluite dupa toate probabilitatile, formele, odata cu spiritul lor. Au fost aduse, se poate recunoaste cu claritate in unele grupuri de personaje inconjurandu-l pe buddha in gloria sa, dar ceea ce e intr-adevar propriu si unic chinezesc e pitorescul narativ ce confera o vioiciune cuceritoare povestirilor din jataka sau din cpartile sfinte.

Fantezia artistului, placerea sa de a povesti, credinta sa sincera si darul pe care-l are de a se minuna de intamplarile surprinzatoare si neverosimile pe care le descrie, dau acestor fresce odinioara viu colorate, dar sterse sau intunecate astazi, un farmec deosebit. Pare aici un fel de expresionism atent sa urmareasca formele serpuitoare, sa cuprinda cu o linie eliptica trupurile brune ale ascetilor. In jurul carora se invartejesc esarfe ce pot fi si nori. Pe remarca predilectia pictorului pentru peisajele redate slangaci, desenand lanturi de munti ca niste zimti si locuri slancoase unde zburda cerbi pestriti, tovarasii obisnuiti ai pusinicilor si ascetilor. Chiar asa stilizate, aceste peisaje sunt. Totusi, intr-un progres vadit fata de acelea, usor aluzive, ale caramizilor funerare han sau fata de ruloul lui ku kai-dji si deja se poate vedea aici prefigurarea peisajului intuitiv si metafizic incepand cu dinastia tang si inflorind in timpul imparatilor sung. Trebuie remarcata, cand se abordeaza arta budista in china, importanta figurii zeitei kuan-yin i kivennon in japoneza), la fel de raspandita ca aceea a lui gaulama buddha si obiect al unui cult fervent, pentru ca ea acorda mila atat de necesara oamenilor.

Ei sunt pretutindeni unde sufera o gaza. Spune ca in scrierile sfinte indiene, si s-au semnalat adesea analogiile ce exista intre imaginile fecioarei marin in iconografia crestina si reprezentarea lui kwannon in arta budista, din india pana in japonia, trecand prin china si indonezia. Puternic influentat de gandirea budista, pictorul chinez a fost si mai influentat de catre taoism. Religie nationala, care era mai conforma caracterului si temperamentului chinezesc: budismul, dimpotriva, era importat si a trebuit sa se transforme pentru a se adapta mentalitatii popoarelor ce-l acceptau. Budismul si taoismul se intaleau intr-un anume punct, in afirmarea caracterului tranzitoriu si ireal al lumii vizibile, iar imbinarea lor intr-o aleasa doctrina numita cian (zen, in japoneza), a exercitat o puternica influenta asupra picturii peisajului metafizic. Ca sa asculte de preceptele lui lao-lse, care spunea: cu o dispozitie linistita, avand ca tovarasi muntii si apele repezi, norii si ceturile, omul va putea simti lucrarea spiritului universal , numerosi oameni de toate categoriile. Filosofi, literali, oameni de stat, calugari, se retrageau in munti pentru a trai in singuratate si a medita contempland natura.

El care a inteles semnificatia acelui "tao" — care inseamna calea — se leapada de lume, dispretuieste banii, onorurile, succesul. El stie ca nu va putea realiza comuniunea activa cu natura decat daca se rupe de lume si daca se retrage, intelept singuratic, a carui inactiune e, spune "tao" mai puternica si mai eficace decat zbuciumul oa- menilor zisi de actiune, in prezenta fortelor elementare, padurea, muntele, cascada care-l vor stimula prin maretia lor salbatica si-i vor trezi, prin valoarea simbolica ce o poseda, teme de meditatie. Non-actiunea e principiul originar al doctrinei deoarece nici o fapta nu e statornica, nici un fenomen nu e real, spune buddha. Caruia ii raspunde ea un ecou tao te king al lui lao-lse: orice lucru in lumea aceasta e incomprehensibil in veci. Iar un intelept din secta cian mergea pana acolo incat spunea: nu exista dumnezeu in lume; daca printr-o neancetata meditatie va puteti pierde constiinta trupului, veti gasi pe duiniiiwu in voi insiva.